Costumul popular din satele sălăjene
Documentele istorice arată că cea mai mare parte a arealului cultural – geografic sălăjean se integrează în segmentul foarte larg, general-transilvănean, al portului popular caracterizat de cămașa cu ciupag mare și zadiile cu trup. Costumul popular vechi, atestat în zonă, atât cel femeiesc, cât și cel bărbătesc, se integrează în tipuri mai largi de costume de sărbătoare, dar reliefează și câteva elemente de originalitate care îl individualizează.
Portul popular sălăjean s-a dezvoltat pe trei coordonate bine delimitate:
- Zona Buciumi
- Valea Barcăului
- Zona Codrului
Costumul tradițional de Cizer
Costumul femeiesc se caracterizează printr-o structură unitară, având în componenţă cămaşa (scurtă în talie, cu gură sau mai recent vizipca, mânecile lungi şi largi, terminate cu pumnari sau fodor larg), poalele lungi (să acopere nodul piciorului) şi largi (confecţionate uneori din 6 laţi de pânză) încinse în talie cu brâu sau cu şnur răsucit iar peste acestea şorţul cu bucuri. Peste cămaşă, laibărul frumos cusut vara, iar iarna sumanul de lână sau buica de postav. Pe cap baticul de caşmir, iar în picioare opincile din piele de porc, iar mai apoi opincile de gumă şi cizme de piele tare.
Spăcelul (cămașă femeiască)
Spăcelul cu guler şi gură este croit din două foi de pânză cusute în mijlocul feţei. Acest tip de croi a fost confecţionat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Foile trec drept peste umăr, fără cusătură, iar gura cămeşii se formează din marginile celor două foi unite în faţă. Gura cămeşii numită chept este întărită cu două rânduri de călcături. Decorul principal este plasat pe umăr cunoscut ca tărcătură pe umăr. Ornamentaţia este dată de încreţituri, iar cusăturile decorative sunt înşirate liniar. La gât, spăcelul este încreţit cu creţele mânânţele care sunt prinse în gulerul confecţionat dublu, cu o cusătură pe muchie numită cârchitoreşte. Aceleaşi cusături apar şi la umeri şi la pumnăşei (manşete). Mâneca largă, croită dintr-o foaie şi jumătate, încreţită sus, este prinsă de umărul cămeşii. Jos, mâneca este la fel de încreţită şi prinsă într-o manşetă dreaptă cu fentă – pumnăşei la gură, încheiată cu nasturi. Sub braţ se introduce puiul de spăcel, un pătrăţel de pânză de cca 8-10 cm, prin care se lărgeşte cămaşa. De regulă, mâneca este ornamentată pe verticală de la umăr la manşetă. La manşetă, ornamentul este mai dens, iar pe margine este prinsă cipcă. Gulerul este drept, susţinând încreţiturile cămeşii. Ornamentica acestui tip de spăcel este realizată de regulă prin cusături formând motive florale la guler, piept, umeri și șir peste cot, țesut în război. Mâneca a jucat întotdeauna rolul principal în cadrul ornamenticii cămăşii, vizibilitatea sa fiind maximă. Cusătura de unire a gulerului cu cămaşa este mascată de cusături numite împiestrituri, ornamentat cu motive mărunte. O diferenţiere care marchează vârsta este cromatica motivelor ornamentale.
Vizipca – este tipul mai nou de cămașă, cu nasturi de sus până jos, guler mare și motive ornamentale foarte bogate, realizate din cusături ce formează motive florale. Floarea apare în desen stilizat sau apropiat mult de natură, a fost inspirată din cele mai simple flori de câmp sau grădină.
Poalele
Poalele erau largi, confecționate din pânză albă de cânepă cu bumbac, de regulă din 6 lați de pânză, cu dantelă în partea de jos și prinse la brâu cu ață răsucită și legate în față, sub zadie. În partea de jos mai aveau un model realizat din ciur tăiet sau primă colorată.
Şorţul cu bocore
Şorţurile numite „zadii cu bocore” se purtau peste poale. La început au fost procurate din târguri (Huedin) de fetele înstărite, ulterior confecţionându-se după model.
Se croiesc din trei laţi uniţi în lung, din material „de târg” negru, plisat mărunt. Sub brâu se cos pe creţuri, cu mătase sau lânică, ornamente geometrice multicolore. Cusăturile laţilor sunt mascate de „bocorii” ornamentali. În jurul piesei se aplică de regulă panglică roşie, îngustă. Cusătura peste creţuri, la brâu, este mai lată decât „bocorii”. Bocorii sunt realizați din ață de toate culorile.
Sumna
Fetele şi femeile purtau iarna sumnă frumoasă, ţesută din lână colorată. La sumnă, se purta o zadie groasă, tot din lână, cu dungi verticale, fie chiar din țesătura sumnei, deci identică cu aceasta, fie asortată la culoare.
Năframa
„În cap chischineu galben sau verde, cu cireșe sau mere. Femeile bătrâne aveau chischineu negru, cu ciucuri. Să purta și brobodă din lână, mare care să lega la spate. La gât, fetile purtau zgardă, iar pă cap murună lată cu hârtie creponată şi oglinzi. Iarna, femeile purtau suman lung, până la jerunţi sau căbat mai scurt din lână. În piciore opinci de piele sau de gumă. Coptiii aveu cămeșă lungă din cânepă, ca on sac”.
Costumul bărbătesc de Cizer
Bărbații purtau cămașa de pânză albă țesută în război din cânepă și bumbac, cu guler și gură, încheiată cu nasturi, mâneci largi cu pumnășei. Motivele ornamentale erau realizate de regulă pe guler, umeri și pumnari cu cusături din ață albă. Gaci albi de pânză țesută, largi, mai lungi. Cămașa se purta peste gaci, încinsă la brâu cu un chimir lat. În picioare opinci, pe cap clop de paie vara, iarna cușmă de lână. iar peste cămașă iarna suman din pănură groasă.
Bibliografie:
1.Augustin Goia, Zona Etnografică Meseș, Editura Sport –Turism, București, 1982
- Camelia Brghele, Repere de cultură tradițională sălăjeană, Editura B. Musei Porolissensis VIII, Zalău, 2006
- Olimpia Mureșan, Spăcelul de Sălaj. Cele mai frumoase cămăşi femeieşti din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Editura Cetatea de scaun Târgovişte, 2017
Olimpia Mureșan, muzeograf
