Chiar înainte de cucerirea Egiptului de către romani în anul 30 a. Chr., zeii egipteni au fost prezenți în panteonul religios roman. Cei mai reprezentativi zei proveniți din Egipt sunt cei care fac parte din ceea ce cercetătorii moderni numesc ,,triada alexandrină”. Triada alexandrină este compusă din cei mai importanți zei ai orașului Alexandria: Sarapis, Isis și Anubis, zeul cu cap de șacal și corp uman. Acesta din urmă va fi ulterior înlocuit în perioada romană de zeul copil Harpocrate, fiul mitologic al lui Sarapis și al Isidei. Cele mai vechi dedicații, păstrate pe monumente din piatră, care sugerează chiar prezența unor temple dedicate zeilor egipteni amintiți pe teritoriul României de azi, se situează în sec. III a. Chr. și sunt prezente la Tomis (Constanța) și Histria.
Începând cu epoca flavienilor (69-96 p. Chr.) principala triadă egipteană, Isis, Serapis și Harpocrate, preiau un rol important în sistemul religios roman deoarece casa imperială (împărații Vespasian și Titus) consideră că acești zei i-au ,,îndrumat” spre accederea la tron. În această perioadă va fi construit poate cel mai mare templu găsit până în prezent în zona dunăreană, și anume templul dedicat zeiței Isis descoperit la Szombathely, Ungaria, antica Savaria, din provincia Pannonia.
Harta Daciei Porolissensis.
Odată cu cucerirea romană, și în Dacia romană se regăsesc temple dedicate zeilor egipteni. Printre acestea, le putem aminti pe cele de la Sarmizegetusa, Micia (Vețel, județul Hunedoara) sau Potaissa (Turda, județul Cluj). În cea din urmă locație există descoperite chiar artefacte cu scriere hieroglifică sau imitații ale acesteia, cum ar fi un obelisc. La fel ca în vremea flavienilor, motivul pentru care aceste culte înfloresc în Dacia romană este în primul rând datorat suportului dat de către împărații romani care, la rândul lor, au considerat că zeii egipteni îi ajutaseră în anumite momente cruciale.
La Porolissum există câteva artefacte care redau zeii egipteni și care fac dovada prezenței unor adoratori ai acestora în așezarea de la poalele Meseșului.
Cea mai veche descoperire, una întâmplătoare, este o piatră semiprețioasă care redă bustul zeului Sarapis, sub forma unui bărbat cu o frizură bogată și barbă, într-o iconografie asemănătoare zeului suprem roman Jupiter (fig. 1). Diferența este că, pe cap, zeul egiptean poartă un coș al abundeței, numit de romani modius și de greci kalathos, care face referire la abundența și bogăția rezultată din revărsările recurente ale Nilului. Piesa era purtată încastrată într-un inel sau un pandantiv de către un adorator.
Fig. 1. Gema cu Sarapis.
O altă reprezentare a acestui zeu este cea descoperită într-o locuință impozantă din așezarea civilă de pe lângă castrul mare de pe dealul Pomăt, denumită convențional LM-3. Piesa prezintă bustul acestui zeu, Sarapis, și făcea parte, cel mai probabil, dintr-un lararium, adică un loc special amenajat al casei unde locuitorii acesteia se rugau în tihnă zeului respectiv, dar și altor zei.
Fig. 2. Zeul Sarapis – statuetă descoperită în clădirea denumită convențional LM-3.
Pînă în prezent, la Porolissum lipsesc cu certitudine reprezentări ale zeiței Isis. În lumea romană însă știm că, printre altele, existau o serie de practici religioase având-o pe zeiță în centrul atenției și pe care le numim azi misterele isiace. Aceste practici rămân învăluite în mister, deoarece cei inițiați în acestei taine misterioase nu au lăsat nimic în urmă despre ceea ce se întâmpla în cadrul evenimentelor de acest gen. Câteva indicii ne-a lăsat însă singurul roman păstrat în întregime din antichitatea romană: Apuleius, Metamorfoze sau Măgarul de Aur. În ultimul capitol, Lucius, personajul principal, povestește cum se pregătea de inițiere și cum fusese inițiat după ce acesta a ales ca Isis să devină o zeitate importantă a sa, datorită ajutorului oferit de zeiță în călătoria sa.
Acest fapt ne duce spre a treia descoperire certă de la Porolissum care redă zeii egipteni. Este vorba tot de o statuetă din bronz, descoperită în ruinele templului dedicat zeului sirian Bel (Baal). Mica statuetă îl reprezintă pe Harpocrate, fiul mitologic al lui Isis și al lui Sarapis, ca un copil, nud și care ține în mâna stângă o gâscă, iar cu cealaltă îi ține închis pliscul. Această temă iconografică face aluzie la faptul că în mitologia zeilor Isis și Osiris (pe care în perioada greco-romană îl înlocuiește Sarapis), fiul lor este cel care este păstrătorul misterelor zeiței Isis, pentru ca nimeni dintre neinițiați să afle ce se întâmpla în spatele cortinelor închise.
Fig. 3. Harpocrate – statuetă găsită în incinta templului dedicat zeului Bel.
Reprezentările zeilor egipteni de la Porolissum, chiar dacă puține la număr, fac din nou dovada varietății religioase, ale răspândirii practicilor și diferitelor strategii religioase care se regăseau în societatea provincială romană în urmă cu aproape două mii de ani.
Dr. Dan Deac, cercetător științific
Bibliografie:
Dan Deac, Romanized Egyptian Gods in Porolissum, Sargetia S.N. 3 (39), 2012, p. 159-174.
