Fortificația medievală timpurie de la Zalău-Ortelec Cetate a fost sondată arheologic pentru prima dată în anul 1980 de către P. Iambor, atunci fiind identificat cimitirul de inhumație și au fost descoperite primele verigi cu capătul în forma literei S. În anii 1996, 1998, 2001 alte cercetări (în diverse puncte ale fortificației) au fost efectuate de către C. Cosma. Cele mai recente și cele mai extinse săpături arheologice s-au efectuat în anii 2022-2023 de către arheologii Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău (responsabil științific dr. Dan Băcueț-Crișan) au efectuat săpături arheologice în incinta fortificației, cercetând inclusiv cimitirul medieval de inhumație. Din păcate, datorită intervențiilor mecanizate asupra solului în perioada comunistă, multe dintre contextele funerare au fost răvășite parțial sau total.
Datorită faptului că, în acea perioadă, o mare parte din incinta fortificată a fost nivelată mecanizat, multe morminte s-au conturat la adâncimi extrem de mici față de nivelul actual de călcare (-0,10/-0,15/-0,20 m), astfel că majoritatea oaselor umane erau în stare proastă de conservare, situație determinată și de caracteristicile chimice ale solului. Cu foarte puține excepții, majoritatea mormintelor au avut orientarea de Vest-Est, cu ușoare deviații. Dintre cele 156 de morminte identificate și cercetate, doar un număr mic au avut inventar funerar (bijuterii, monede, obiecte de uz casnic, de exemplu fusaiolă). Defuncții au fost depuși direct în groapa sepulcrală, întinși pe spate, cu mâinile pe lângă corp sau îndoite din coate și palmele pe bazin sau zona toracelui, în doar câteva cazuri fiind documentată existența unor sicrie din lemn. Săpăturile arheologice au reliefat faptul că utilizarea de lungă durată a acestui spațiu sepulcral, limitat ca întindere, la Ortelec Cetate a dus la deranjarea mormintelor mai vechi, existând multe suprapuneri de gropi sepulcrale și repetate situații de reinhumări (Raport de sapatura arheologica Zalau-Ortelec Cetate 2023).
Din categoria de bijuterii și accesorii vestimentare descoperite aici distingem: verigi (simple și cu capăt în formă de S), mărgele (de sticlă sau din pastă de sticlă), inele (simple și cu șaton) și o cataramă descoperită în strat, nu în morminte. Deși bijuteriile sunt cunoscute în principal din mormintele feminine, caracterul feminin sau masculin al utilizării lor este în primul rând o construcție culturală. Acest lucru explică de ce bijuteriile pot apărea și în mormintele masculine.
Verigile simple și cu capăt în formă de S sunt descoperirile dominante din cimitirul cetății. Materialul lor de confecționare este argintul (majoritatea) și bronzul. Apar în diferite dimensiuni și într-un număr diferit în morminte (în unele cazuri s-a descoperit una singură, dar avem exemplu și pentru șapte verigi la un defunct). Verigile cu capăt în formă de S erau răspândite în evul mediu timpuriu în moda zonei Bazinului Carpatic, teritoriul Bazinului Transilvănean fiind zona în care s-au răspăndit cel mai târziu, la începutul sec. 11 (Gáll 2007, p. 245). Cu aceste verigi (prinse cel mai probabil pe o bentiță), își ornamentau în primul rând capul (părul), dar nu e exlusă nici purtarea lor în urechi (verigi simple). Au fost descoperite câte una, în pereche sau într-un număr mai mare în jurul craniilor. Cu ajutorul acestora putem reconstitui modul în care era prins, aranjat, decorat părul. La Ortelec nu s-au găsit ace de păr, care ajutau la fixarea părului sau voalului, ceea ce ne sugerează că își purtau părul desprins ori împletit în una sau mai multe cozi.
La Zalău (cartier Ortelec) Cetate putem fi martorii evoluției tipologice/formale în ceea ce privește inelele de deget. S-au descoperit mai multe tipuri: inel simplu de bandă, inel cu placă/șaton circular sau inel decorat cu granule („boabe de strugure”). Inelele erau populare în întreagul Ev Mediu (și nu numai) și a fost bijuteria femeilor, dar și a bărbaților (de multe ori datorită funcționalității – inele sigilare). Cele cu șaton de obicei au decorațiuni incizate, variate: siluete umane stilizate, animale, motive florale sau geometrice.
De asemenea, mărgelele erau populare pe toată durata Evului Mediu (și nu numai) și, de obicei, apar în morminte de femei sau de copii. La Zalău (cartier Ortelec) Cetate, mărgelele descoperite sunt confecționate din sticlă și pastă de sticlă, având forme și culori variate. În unele morminte s-a găsit doar o singură mărgea în jurul gâtului, dar avem cazuri unde au ieșit șiraguri întregi de mărgele. Legat de mărgele, considerăm important să menționăm faptul că ele nu au fost neapărat purtate ca bijuterii. Mărgelele decorau și vestimentația, de multe ori le întâlnim cusute pe marginile hainelor (gât, mânecă, partea joasă). Unii specialiști, de exemplu Katalin Szilágyi, la clasificarea lor s-a bazat pe cantitatea acestora. A distins șiraguri mici la mărime (1–10 mărgele), cele de dimensiuni medii (10–50 de mărgele) și, în cele din urmă, șiragurile lungi, care conțin între 50 și 500 de mărgele aranjate într-un colier unic sau multiplu. Dar cunoaștem cazuri (din teritoriul Ungariei, de exemplu) în care câte o mărgea decora părul sau veriga de păr (Fülöp 2021, p. 153).
Din categoria de accesorii vestimentare avem o singură cataramă, de formă pătrată, confecționată din fier. Nu a făcut parte din inventar funerar, fiind descoperită în strat. Faptul că nu s-au găsit catarame în morminte ne poate arăta moda vestimentară, mai exact că purtau haine lungi, lejere, care nu erau prinse/legate cu ajutorul curelei sau cel puțin nu a unei curele cu catarame metalice. O altă explicație a lipsei de catarame ar putea fi legată de vestimentația funerară, unde textilul funerar cu care își înveleau defuncții nu necesita catarame.
Lumea bijuteriilor și a vestimentațiilor a fost (și rămâne în continuare) una fluidă, formată și influențată de trandițiile locale, economie, influențe etnice, religioase, social-antropologice, materii prime ș.a. Din această cauză, cercetarea și analiza acestora trebuie să fie una complexă și multidisciplinară, cu atenție sporită asupra contextului acestora. Pentru o analiză extinsă ar fi necesară cercetarea întregului cimitir, a contextului, foarte importante fiind cercetările efectuate pe cimitire întregi.
Drd. Keresztes Timea, arheolog
Bibliografie:
Gáll Erwin: S-végű hajkarikák megjelenésének ideje az Erdélyi Medencében. In: ACTA SICULICA 2007, Sfantul Gherorghe, pp. 239–251
Raport de sapatura arheologica Zalau-Ortelec Cetate 2023
Fülöp Réka: A MAROSGOMBÁSI HONFOGLALÁS KORI GYÖNGYÖK
TIPOKRONOLÓGIAI ÉS TECHNIKATÖRTÉNETI VIZSGÁLATA. In: Communications Archaeologicae Hungariae 2019, Budapest, Magyar Nemzeti Muzeum, pp. 151-167.
