Back to all Post

Victor Deleu (1876-1940) – 145 ani de la naștere

În galeria marilor personalități sălăjene, la loc de cinste, se înscrie și Victor Deleu, care a văzut lumina acum 145 de ani, la 25 mai 1876, în localitatea Pericei.

Bunicul său a fost revoluţionarul paşoptist Iacob Deleu, unul dintre vitejii căpitani ai lui Avram Iancu.

Casa familiei Deleu din Pericei

În anul 1869 Daniel Deleu, tatăl lui Victor Deleu, s-a căsătorit cu Iuliana Cosma, fiica preotului Ioan Cosma din Pericei. Ca naşi de cununie i-au avut pe dr. Ioan Maniu şi soţia sa Clara Maniu, născută Coroianu, părinții lui Iuliu Maniu.

Tânăra pereche s-a mutat la Pericei, unde Daniel Deleu a fost numit notar. Din păcate, a decedat la vârsta de 52 ani, în anul 1896, iar soţia sa, Iuliana Cosma a rămas văduvă cu 6 copii: Cassiu, născut în anul 1869; Regina, născută în anul 1870, căsătorită cu preotul Alexandru Sima, tatăl maestrului Ioan Sima; Victor, născut în 1876; Ioan, născut în anul 1877; Cornelia, născută în 1880, căsătorită cu inginerul agronom Lazăr Maior din Pericei şi mezina familiei, Sabina, născută în anul 1882, căsătorită cu Nicolae Munthiu, originar din Rahău (Alba), reputat economist.

Casiu Deleu

Ioan Deleu

Fiind apropiaţi ca vârstă, Victor şi Ioan Deleu au fost daţi la şcoală în acelaşi an. Cursurile şcolii primare le-au urmat în satul natal, Pericei, în perioada 1883-1887, după care au fost înscriși la Liceul minorit din Șimleu Silvaniei, pe care l-au absolvit în anul 1891. Pentru cursurile liceale superioare au fost înscriși la Colegiul reformat evanghelic din Zalău, unde au urmat clasele V și VI de liceu. De aici pleacă în urma unui conflict pe teme naționale, pe care Victor Deleu l-a avut cu un profesor. Clasa a VII-a de liceu au urmat-o la Liceul greco-catolic românesc din Blaj, primul trimestru al clasei a VIII-a de liceu la Școala medie română greco-ortodoxă din Brașov și ultimele două trimestre la Gimnaziul superior greco-catolic din Beiuș, unde au și absolvit, în anul 1895.

După bacalaureat, drumurile școlarizării celor doi frați se despart. În data de 16 septembrie 1895, Victor Deleu s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Budapesta, iar Ioan Deleu la Academia Comercială din Gratz.

La data de 31 mai 1900, Victor Deleu a absolvit cursurile facultăţii, iar la 31 octombrie se înscrie în Baroul Avocaţilor Oradea, ca stagiar la George Maior, avocat în Pericei, tatăl cumnatului său, Lazăr Maior. Îşi continuă examenele, iar în primăvara anului 1902, după susţinerea tezei este promovat doctor în Drept al Universităţii din Cluj.

În vara anului 1902 este încorporat în armata austro-ungară, în cadrul unui regiment de infanterie, alcătuit preponderent din români, care avea garnizoana în Viena, capitala Imperiului dualist austro-ungar. De aici, a fost trimis la şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie.

După îndeplinirea serviciului militar, Victor Deleu decide să-şi continue stagiul avocaţial în oraşul Arad, care era un important centru cultural şi politic al românilor transilvăneni. Cei doi ani petrecuţi la Arad, între 1903-1905, au reprezentat pentru el o şcoală utilă, o nouă călire şi pregătire în slujba naţiei române.

Decide să se reîntoarcă în Șimleu și să se dedice trup și suflet cauzei românești, alături de frații săi, Cassiu și Ioan, de cumnații Alexandru Sima, preot în Pericei, Nicolae Munthiu, transferat la banca „Silvania” din Șimleu, Lazăr Maior, inginer agronom și o serie de tineri sălăjeni entuziaști.

În zilele de 28, 29 aprilie și 1 mai 1905, Victor Deleu și-a susținut cu brio, la Budapesta, examenul de avocat, iar pe data de 20 mai 1905 a fost înscris ca avocat definitiv în cadrul Baroului Avocaților Oradea.

În urma decesului redactorului responsabil al ziarului „Gazeta de Duminecă”, Ion Pop Reteganul, proprietarul-editor al ziarului, Ioan P. Lazăr, îi propune lui Victor Deleu să preia această funcție. Astfel, în perioada 1905-1910, Victor Deleu a activat ca redactor responsabil al prestigiosului ziar românesc din Șimleu, asupra căruia şi-a pus propria amprentă, imprimându-i o direcţie politică fermă, de luptă pentru afirmarea naţională, economică şi culturală a românilor sălăjeni. A fost secondat cu brio și de căte fratele său, Ioan Deleu, care avea vădite înclinații jurnalistice și în domeniul literaturii.

 Împreună cu Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr – redactorii ziarului „Gazeta de Duminecă”

A candidat la alegerile parlamentare din anii 1910-1911, în calitate de reprezentant al Partidului Național Român, în circumscripția electorală a Șimleului, însă a fost învins datorită violențelor și ilegalităților comise de către autoritățile maghiare.

Prestigiosul ziar românesc şimleuan „Gazeta de Duminecă” anunţa în octombrie 1910 logodna lui Victor Deleu cu Olivia de Bardosy, profesoară de pian la şcoala civilă de fete a Astrei, în Sibiu, iar în luna mai 1911 cununia celor doi tineri, care s-au stabilit la Şimleu.

 

Olivia și Victor Deleu – Sibiu 1911

Înrolat în armata austro-ungară încă din primele zile ale izbucnirii Marelui Război, Victor Deleu a fost trimis, ca ofițer, pe frontul din Bucovina. La scurt timp, în luna octombrie 1914, cade prizonier la ruși, pe frontul de la Iacobeni. A fost internat în lagărul de la Cyneșma, pe Volga, iar în toamna anului 1916 transferat, alături de ceilalți prizonieri români ardeleni, în lagărul de la Darnița, în apropierea orașului Kiev. Aici vor sta 7 luni, după care vor pleca spre Iași, pentru a se înrola în armata română.

 

Voluntari români transilvăneni la Darnița

Fiind singurul ofițer român care era primit de către generalul  rus ce conducea lagărul de prizonieri, Victor Deleu i-a expus toate problemele cu care se confruntau. Generalul a permis să fie înființată în lagăr o organizație civilă a soldaților, iar în fruntea ei l-a desemnat pe Victor Deleu, cu titlul de prim-senior.

            În urma unor contacte cu autoritățile rusești, inițiate de Victor Deleu, se aprobă constituirea, la Darnița, a Corpului de Voluntari Transilvăneni-Bucovineni”, iar la 25 februarie 1917, Ministerul de Război Român aprobă constituirea Corpului.

În data de 23 aprilie 1917 a avut loc prima adunare a voluntarilor ardeleni şi bucovineni. Aici, la Darniţa, a fost elaborat un memoriu. Din comisia de elaborare a acestuia a făcut parte şi Victor Deleu. Memoriul, tradus în limbile franceză şi rusă a fost înaintat guvernelor Rusiei, Franţei şi a celorlate state aliate. Deasemenea, memoriul a fost trimis ziarelor şi revistelor ruseşti, organizaţiilor naţionale cehe, sârbe, polone şi rutene din Rusia şi presei româneşti din Iaşi.

Victor Deleu la Darnița-Kiev – 1917

Declaraţia de la Darniţa a avut un larg ecou în rândurile voluntarilor români aflaţi în Rusia şi a dus la intensificarea acţiunii de organizare pentru reîntoarcerea în ţară şi participarea în luptă, alături de armata română.

În  data de 3 iunie 1917, un tren special, cu 116 ofiţeri şi 1.200 de soldaţi complet echipaţi a pornit din Kiev spre Iaşi, unde a ajuns în data de 7 iunie 1917.

Astfel, în data de 8 iunie, Victor Deleu sosea la Iaşi în fruntea primului batalion de voluntari români ardeleni, format la Kiev. În Piaţa Unirii din Iaşi au fost primiţi sărbătoreşte de către autorităţile româneşti, în frunte cu regele Ferdinand şi regina Maria. După cum spunea peste câţiva ani Mihai Popovici, Victor Deleu s-a urcat pe soclul statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi a rostit o cuvântare magnifică, care a electrizat întreaga mulţime adunată în piaţă: „Eram datori să venim noi la voi – spune el – azi, când voi trăiţi noi zile atât de grele. Noi am pornit din ţară străină dar am pornit cu un singur gând: să mergem acasă. De aceea drumul nostru nu era decât unul singur, înainte. Şi mergând înainte vom birui! Vom birui, pentru că nu sunt aşa de înalţi Carpaţii cât ne sunt inimile de înălţate!”.

În memoriile sale, I.G. Duca nota despre memorabilul discurs al lui Victor Deleu următoarele: „Toate cuvântările au fost măreţe şi înflăcărate, dar spre uimirea generală, n-au existat pe lângă a lui Deleu care a fost pur şi simplu o minune, ceva de neuitat. N-am avut niciodată curiozitatea să recitesc textul şi nici nu vreau dealminteri, ar fi să comit un păcat, să micşorez impresia pe care nu numai eu, dar toţi cei ce se aflau atunci în Piaţa Unirii au resimţit-o cu atâta emoţiune. A fost una din cele mai puternice impresiuni oratorice din toată viaţa mea”.

Victor Deleu la Iași – iunie 1917

În data de 14 iunie 1917, Victor Deleu a fost chemat de către Marele  Stat Major al armatei şi însărcinat cu organizarea Biroului ardeleni-bucovineni. Însă, el nu acceptă această muncă birocratică şi insistă să participe la luptă, cu arma în mână, pe câmpul de bătălie. În cele din urmă a fost repartizat la Batalionul 10 Vânători, care a participat la luptele grele de la Mărăşeşti. Din păcate, s-a îmbolnăvit grav, fiind la un pas de moarte. Dar voinţa sa „de leu” l-a ajutat să se însănătoşească şi să vadă cu ochii împlinirea idealului tuturor românilor – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

La 28 noiembrie 1918, în fruntea unei delegaţii de voluntari a participat, la Cernăuţi, la Congresul General al Bucovinei, unde s-a decis Unirea acestei provincii cu România.

Venea acum şi rândul Transilvaniei. În fruntea delegaţiei de voluntari ardeleni, Victor Deleu porneşte de la Cernăuţi spre Alba Iulia, unde se hotărâse deja organizarea Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor transilvăneni. Au ajuns la Alba în seara zilei de 30 noiembrie, fiind întâmpinaţi de către Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Consiliului Naţional Român Central.

A doua zi, 1 decembrie 1918, la măreaţa adunare, Victor Deleu a fost ales printre cei opt secretari.

În cadrul Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei a fost ales în funcţia de secretar general al Resortului (ministerului) de Interne. A organizat Uniunea Foştilor Voluntari şi a fost ales preşedinte al acestei organizaţii, funcţie pe care a îndeplinit-o până la sfârşitul vieţii. În anul 1933 a fost ales în funcţia de preşedinte al Micii Antante a Voluntarilor.

În perioada interbelică, Victor Deleu a reprezentat Sălajul ca deputat în Parlamentul României, fiind ales de către sălăjeni de fiecare dată când a candidat, adică de 8 ori. În această calitatea a contribuit la elaborarea unor legi importante, precum a fost cea a organizării Jandarmeriei şi Poliţiei române. Pentru merite deosebite în activitatea parlamentară a fost decorat cu ordinul „Vulturul României”, în grad de comandor. Deasemenea, pentru alcătuirea proiectului de lege a Jandarmeriei şi a Poliţiei române a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, în grad de ofiţer.

Deputat de Sălaj

Victor Deleu a fost numit, şi apoi ales, primar al Clujului, între 10 iunie 1932 şi 18 noiembrie 1933, când a fost înlocuit de noul guvern liberal. În calitate de primar al celui mai mare oraş al Ardealului, a depus o intensă operă edilitară, într-o perioadă foarte grea, care s-a suprapus marii crize economice. Cu toate acestea, Victor Deleu a găsit căile şi modalităţile prin care să se facă util cetăţenilor, punând în practică o serie de iniţiative economice şi social-culturale, pe care populaţia municipiului de pe Someş le-a îmbrăţişat cu mare entuziasm. Ca o încununare a muncii sale în funcția de primar al Clujului, și probabil știind că va fi schimbat din funcție odată ce va numi un nou guvern, regele Carol al II-lea i-a acordat lui Victor Deleu înalta distincție „Serviciul credincios”, în grad de comandor, pentru meritele sale edilitare deosebite.

Primar al Clujului

Activitatea sa deosebită în fruntea urbei de pe Someș nu a fost uitată nici chiar de adversarii săi politici. În momentul trecerii lui în eternitate, la cumpăna anilor 1939/1940, primarul Sebastian Bornemisa, care fusese schimbat din funcție la primul său mandat chiar de Victor Deleu, îi acordă un loc de onoare în Cimitirul Municipal din Cluj. De asemenea, același primar, la 4 iunie 1940, semna decizia de schimbare a numelui străzii ing. Poczy din Cluj, în cea de Dr. Victor Deleu.

În anul 1934, după mutarea lui Alexandru Aciu la Cluj, Victor Deleu a fost ales în funcţia de preşedinte al organizaţiei P.N.Ţ. din Sălaj, funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 1938, când regele Carol al II-lea a desfiinţat partidele politice. Tot în anul 1934 a fost ales ca membru al Delegaţiei Permanente a P.N.Ţ.

Traiectoria pământeană a lui Victor Deleu se încheie la cumpăna dintre anii 1939-1940, în noaptea de 30 decembrie, în urma unei grele suferinţe, fiind regretat de întreaga ţară, în slujba căreia şi-a pus întreaga sa viaţă.

                                                                                                Dr. Marin POP

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X