Cercetările arheologice începute în 1977 în municipium-ul Porolissum au reuşit să aducă la lumină, în urma a cinci ani de săpături, o importantă cantitate de material arheologic. Săpăturile arheologice efectuate pe terasa sanctuarelor situată în partea de nord-vest a municipium-ului au reuşit să verifice în întregime câteva complexe de cult şi de locuit care sunt situate pe latura din dreapta a drumului roman lucrat din dale de piatră ce îşi are traseul dinspre castrul mare de pe Pomet spre limita de Vest a orașului, el continuând probabil și în afara municipium-ului, având traseul prin Poarta Meseșană – La Strâmtură, spre vest.
În anul 1980 săpăturile arheologice de pe terasa sanctuarelor au decopertat o clădire numerotată convențional clădirea N, situată la est în imediata apropiere a clădirii identificată ca aparținând templului zeului Bel. Săpăturile arheologice realizate la clădirea N au stabilit existenţa mai multor faze de construcție a acesteia, precum și a celor legate de amenajarea terasei pe care a fost apoi ridicată clădirea N. Sub încăperea prevăzută cu hypocaustum situată în colțul de nord al clădirii N a fost surprinsă o groapă de dimensiuni mari cu diametrul de cca. 2 m.
Această groapă nu aparținea nici unei faze stabilite pentru construcția clădirii N, ci aparținea unei faze inițiale de amenajare a zonei. Trebuie menționat faptul că zona în care a fost construită clădirea N se află chiar pe marginea terasei sanctuarelor, pe unde îşi are traseul valul şi şanţul interior de apărare al oraşului Porolissum. Groapa descoperită sub construcția complexului N aparține unei faze inițiale când încă nu fusese amenajat acest val. Groapa, care avea cca. 2 m adâncime, conturată în nivelul de călcare roman, conținea numeroase fragmente ceramice romane, vase întregi, precum și vase întregibile, respectiv fragmente de oase animale. Dintre numeroasele fragmente ceramice aparţinând unor vase întregibile s-au distins fragmentele unui vas mare care avea aplicate în relief pe corpul său, precum şi pe torți, benzi de lut ars care reprezentau şerpi.
Vasul întregit are înălțimea de 42 cm, diametrul maxim de 37 cm, diametrul gurii de 32 cm, circumferința de 110 cm şi diametrul fundului de 14 cm, având trei torți puternice ce pornesc din buza vasului şi fac legătura cu umărul vasului pe zona situată deasupra liniei de maximă extindere a diametrului. Vasul cu gura largă, gâtul relativ înalt, corpul ovoidal cu cele trei torți, face parte din tipul de vase romane care imită ca formă vechile vase greceşti de tip krater. Caracteristic pentru acest vas este prezența şerpilor care ornamentează treimea superioară a vasului, ei urcând pe cele trei torți până la buza vasului, precum și prezența pe gâtul acestuia, imediat sub buza lui, în intervalele dintre cele trei torți, a unor figurine umane lucrate din lut şi aplicate în relief.
Diametrul gurii vasului este de 32 cm, buza vasului profilată (lățimea de 12,8 cm) puțin înclinată spre interior prezintă un ornament format din patru linii concentrice incizate. Fundul vasului este inelar, ușor adâncit spre interior, și are diametrul de 16 cm. Circumferința maximă a vasului este de 110 cm. Vasul este lucrat la roată dintr-o pastă fină de culoare cărămizie. În zona de maximă extindere a diametrului, corpul vasului este ornamentat cu o linie incizată care separă două șiruri de ornamente semicirculare incizate cu înălțimea de cca. 2 cm, ce formează două cordoane trasate cu același vârf aplatizat în pasta crudă. Întreg corpul vasului prezintă urme de la vopseaua (firnis-ul) de nuanțe maroniu-roșiatice care acoperea inițial vasul.
Pe linia de curbură a umărului și chiar sub buza vasului apar câte două șiruri de alveole incizate oblic cu un vârf mai gros care formează un fel de ornament circular, delimitând practic gâtul vasului pe care sunt aplicate în relief figurinele umane și șerpii. Cele trei torţi ale vasului nu sunt dispuse simetric, spațiile dintre ele fiind inegale, două fiind situate mai aproape una de alta, spațiul fiind proporțional mai mic. Distanța mai mare dintre celelalte două torți sugerează importanța deosebită a șerpi ale căror corpuri sunt amplasate între ornamentul circular și primul șir de alveole incizate. Fiecare șarpe avea aproximativ aceeași lungime; corpul său dispus sinusoidal pornește aproximativ de la baza fiecărei torţi spre dreapta, urcând apoi pe toarta următoare. Corpul șarpelui, reprezentat în meandre, dând impresia de mișcare, urcă pe toartă, iar capul îl are chiar pe buza vasului spre interior, sugerând impresia că ”mușcă” buza vasului. Solzii de pe corpul șarpelui sunt redați schematic, prin alveole adâncite dispuse din loc în loc până la capătul reptilei, extremitățile fiind foarte clar redate.
Fiecare interval de pe gâtul vasului situat între cele trei torți este delimitat de restul vasului printr-un brâu alveolat, realizat în relief, care încadrează fiecare grup de reprezentări.
Gruparea centrală care dă caracterul vasului reprezintă două personaje umane situate între cele două torți mai depărtate pe gâtul vasului. În stânga și în dreapta celor două personaje apar reprezentate în relief frunze de viță-de-vie și ciorchini de struguri. Cele două figurine reprezintă un cuplu format dintr-un personaj masculin și unul feminin. Personajului masculin îi lipsește capul. Figurinele au fost lucrate în relief dintr-o bucată de lut, probabil presat într-un tipar și aplicate (lipite) apoi pe corpul vasului înainte de ardere. În același mod au fost realizate și frunzele de viță-de-vie, şi ciorchinii de struguri, unele dintre ele căzând, rămânând doar locul pe care se observă urma vechii forme a frunzei sau a ciorchinelui. Înălțimea figurinelor este de cca. 10,5 cm.
Observând poziția alăturată a celor două personaje care, cu mâna dreaptă, respectiv cu mâna stângă, se sprijină una de alta, recunoaștem reprezentarea zeilor Liber Pater și Libera, încadrați într-un peisaj care cuprinde reprezentarea viței-de-vie și a ciorchinilor de struguri. Zeul Liber Pater apare într-o poziție relaxată, cu piciorul stâng puțin îndoit, are bustul gol, doar pe umărul stâng pare să-și coboare un veșmânt (blana de panteră) care acoperă și brațul stâng, căruia i se vede doar palma, ținând un mic vas ceramic. Partea de jos a corpului apare acoperită cu un veșmânt care cade peste picioare, fiind susținut de un cingulum. Brațul drept, slab reprezentat, apare sprijinit pe umerii zeiței Libera care este înfățișată cu partea superioară a corpului nud, piciorul drept într-o poziție relaxată și brațul stâng sprijinindu-se de zeul Liber, iar brațul drept, lipit pe lângă corp, ține în mână un vas mic, o patera (?). Partea de jos a corpului este acoperită de o palla înnodată la mijloc care cade în falduri, acoperind picioarele. Capul zeiței, bine proporționat, este redat schematic, putând să i se distingă părul ales cu cărare la mijloc și adunat într-un coc la spate. În dreapta zeiței Libera este reprezentat în relief un ciorchine de strugure, observându-se și urma unei frunze de viță-de-vie, aplicată pe gâtul vasului, dar care nu s-a mai păstrat. În stânga zeului Liber Pater se văd urmele unde fusese aplicat un grupaj format din vrejuri de viță cu doi ciorchini de struguri și două frunze de viță-de-vie care nu s-a mai păstrat. Această scenă, prin dispunerea și bogăția reprezentării, formează scena principală a vasului.
Celălalt spațiu, situat între torțile vasului aflate la stânga scenei ce reprezintă pe Liber și Libera, apare ornamentat cu o figurină singulară situată între doi ciorchini de struguri. Figurina, cu înălțimea de 10,2 cm, apare mai schematic realizată și prezintă un personaj masculin cu brațul drept dus la cap, iar brațul stâng este adus la piept, ținând în mână un vas – cantharos(?). De la piept în jos corpul pare îmbrăcat într-o blană de animal, striurile realizate în pasta crudă dând impresia unei piei de capră. Personajului îi este reprezentat schematizat sexul (masculin); același păr (?) de capră pare să acopere și picioarele redate foarte schematic. Pe fața personajului nu sunt redate particularitățile anatomice, distingându-se doar nasul puternic profilat; după lățimea feței se pare că personajul are barba tunsă scurt, iar părul, nu deosebit de bogat, este pieptănat lateral, spre spate. De o parte și de alta a personajului apar reprezentați în relief câte un ciorchine de strugure și câte o frunză de viță-de-vie. Luând în considerare faptul că personajul este redat cu corpul parțial acoperit cu o blană de capră, flancat de frunze de viță-de-vie și ciorchini de struguri, identificăm acest personaj cu zeul Pan, care apare reprezentat în general ca făcând parte din thiasos-ul dionisiac, un acolit al zeului Liber Pater.
Merită amintit aici un amănunt nu lipsit de semnificație: întreg spațiul dintre torțile în care apare Pan și ciorchinii de struguri este delimitat de restul vasului printr-un brâu alveolat dispus în relief. În partea de jos, acest brâu are un traseu sinusoidal formând două meandre în dispunere de o parte și de alta a picioarelor zeului. În afara acestui brâu aplicat, în zonele rămase libere formate de cele două meandre, apar realizate prin imprimare (ștampilare) trei ornamente care reprezintă stilizat un spic de grâu. Se observă foarte clar că aceste reprezentări au o importanță deosebită, cu rol concret în întreaga scenă, ele fiind dispuse în spațiile libere clar aranjate în acest scop în modelul brâului alveolar, precum și a corpului șarpelui în această zonă. Reprezentarea celor trei spice de grâu doar în această scenă, ele nu mai apar în restul scenelor, ne face să credem că personajul identificat cu zeul Pan din această ipostază reprezintă o zeitate cu atribuții mai complexe, legate de cultul agrar al fertilității. Oricum, Pan este un ocrotitor al ogoarelor, fiind un zeu campestru.
În spațiul cel mai restrâns, situat între cele două torți ale vasului, dispuse mai aproape una de alta, într-un chenar încadrat de un brâu alveolat în relief, este situat un personaj care poate fi identificat cu un bătrân Silen, acolit nelipsit din thiasos-ul dionisiac. Personajul are capul diform disproporționat mai mare, cu urechile exagerate, părul pleșuv, nasul lat, ochii mari, barba mare, precum și corpul diform, în mâna stângă ținând un pedum încovoiat căruia îi lipsește partea superioară. În mâna dreaptă, schematic redată, dusă spre barbă, pare că ține un vas (cantharos) care astăzi lipsește. În dreapta acestuia apare reprezentată o frunză trilobată și un ciorchine (?) mic de strugure, format doar din cinci boabe ce par în dispunere mai degrabă o floare deschisă. Același tip de ciorchine (?) mic sau floare cu frunză este redat de-o parte și de alta, deasupra capului pleșuv. Dacă aceste reprezentări ilustrează flori sau ciorchini de struguri mai mici, din cauza spațiului redus, este greu de stabilit, având în vedere condițiile slabe de păstrare.
Vasul, prin dimensiunile mari pe care le are, prin prezența șerpilor care urcă pe toate cele trei torți, precum și prin prezența scenelor de cult bacchic, indică o utilizare specială în timpul ceremoniilor care aveau loc cu ocazia adorării zeului Liber Pater. Scena principală îi reprezintă pe Liber și Libera-Ariadna, precum și prezența acoliților lor, Pan și bătrânul Silen, nelipsiții participanți ai cortegiul bacchic.
Secvența stratigrafică, precum și analiza ceramică, indică faptul că acest vas se datează pe parcursul secolului al II-lea d. Chr.
Sursa: Alexandru V. Matei – Vasul decorat cu șerpi descoperit la Porolissum (Terasa Sanctuarelor), Acta Musei Porolissensis, VI, 1982, 17-22.
Dr. Horațiu Cociș, cercetător științific