Cele două vase ceramice provin din cercetarea arheologică preventivă a sitului de la Vinga ”Dealul Călăcii” (județul Arad). Au fost descoperite într-o groapă alături de alte recipiente din lut ars, iar după toate indiciile este vorba despre o groapă cu caracter cultic. Aici au fost depuse atât vase întregi cât și vase sparte în prealabil din care au fost depuse doar fragmente. Groapa aparține unei așezări din perioada târzie a epocii bronzului, din a doua jumătate a mileniului II î. Chrs.
Prin procesul de restaurare al fiecarei piese ceramice în parte se dorește, în primul rând, să se păstreze cât mai mult și cât mai corect din toate datele pe care acestea le dețin. Acest lucru nu ar fi posibil decât printr-o analiză riguroasă a tuturor factorilor implicați și o abordare științifică a procesului de restaurare.
Fiecare intervenție de restaurare constituie un caz particular, care trebuie adaptat specificității obiectului, atât din punctul de vedere al materialelor de constituție, cât și sub aspectul degradărilor suferite.
Cele două piese ceramice se disting prin calități deosebite ale pastei, formei, decorului, dar și a stării de conservare bune pe care acestea le aveau în momentul intrării în laboratorul de restaurare.
Starea de conservare a fragmentelor și păstrarea în proporție de peste 50 la sută din original, au determinat etapele procesului de restaurare a celor două piese. Având în vedere că acestea provin din același context și prezintă caracteristici similare, în cadrul procesului de restaurare au fost urmate aceleași etape, care au avut ca prioritate redarea formei inițiale a artefacteor.
Starea de conservare a fragmentelor ceramice a fost relativ bună în momentul descoperirii, acest lucru fiind datorat în mare parte calității bune a materialului ceramic și a arderii complete. Fragmentele ceramice au fost prelevate in situ şi transportate imediat după decopertare în laboratorul de restaurare al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, asigurându-li-se condiţii de umiditate apropiate cu cele din mediul de zacere, pentru a minimiza cât mai mult posibil din virulenţa factorilor noului mediu ambiant.
La o primă analiză macroscopică a fragmentelor au fost observate depuneri aderente de sol și de săruri pe ambele suprafețe. Este binecunoscut faptul că starea de sănătate a ceramicii arheologice este influențată de condițiile de zacere din sol, respectiv de pH-ul și umiditatea, compoziția chimică și biologică a acestuia. Agenții fizico-chimici din mediul de zacere, sărurile de tip cloruri, nitrați, fosfați, sulfați sau carbonați, determină procesele chimice care transformă materialele de bază până la efecte ireversibile de descompunere parțială sau totală, realizând cele mai dăunătoare procese de alterare.
În urma analizei stării de conservare, a fost stabilită metodologia de restaurare. Datorită faptului că fragmentele ceramice prezentau depuneri aderente de sol și săruri, dar fără existența unor exfolieri, fisuri, ale suportului ceramic sau alte degradări datorate mediului de zacere, prima etapă a procesului de restaurare a constat în îndepărtarea acestor depuneri, fără a necesita o consolidare în prealabil a materialului de constituție.
Această primă etapă a fost realizată în funcție de starea de conservare a fiecărui fragment în parte. Pentru început, au fost necesare intervențiile de curățare mecanică a depunerilor de sol prin imersare în apă distilată alternată cu perieri. Procedura a fost repetată de câte ori a fost nevoie, până la înlăturarea totală a depunerilor solubile de pe suprafața fragmentelor. În vederea înlăturării depunerilor de săruri existente, atât pe interiorul, cât și pe exteriorul fragmentelor, au fost necesare aplicarea de tratamente chimice. După înlăturarea în totalitate a depunerilor existente, fragmentele au fost imersate din nou în apă distilată în vederea neutralizării, operațiune urmată de uscarea la temperatura ambientală pe hârtie de filtru. În următoarea etapă s-a trecut la identificarea și asamblarea fragmentelor ceramice în vederea întregirii vaselor. Zonele lipsă au fost completate cu ipsos de modelaj integrat cromatic, folosind culori acrilice. Reconstituirea integrității formei pieselor prin completarea zonelor a fost o adevărată provocare, necesitând atenție sporită și îndemânare în procesul de completare, pentru a nu altera forma inițială a vaselori.
Prin starea bună de conservare inițială și valoarea științifică deținută, cele două piese au impus un proces complex de restaurare: intervenții mecanice, tratamente chimice pentru înlăturarea depunerilor datoarate mediului de zacere, operațiuni de completare a zonelor lipsă și refacerea decorului în zonele completate.
Tot acest demers a respectat principiile fundamentale ale restaurării științifice: păstrarea integrității obiectelor, reversibilitatea ca execuție tehnică, toate materialele folosite fiind compatibile cu originalul, ușor de înlăturat și lizibilitatea intervenției ca atitudine estetică, zonele refăcute fiind ușor identificabile, neafectând aspectul pieselor.
Prin aplicarea unor metode optim alese, restaurarea celor două vase ceramice a făcut posibilă redarea aspectului inițial al pieselor și a conferit o stare de conservare stabilă și durabilă a acestora.
Dr. Ioan Bejinariu, cercetător științific
Elekes Anamaria, restaurator
