Tezaurul monetar nr. 5 de la Zalău, punctul Via Récse (sec. XVI-XVII). Date inedite din anuarul Colegiului Reformat Wesselényi, Zalău, 1907
Anuarele colegiilor și liceelor, apărute cu precădere pe parcursul secolelor XIX-XX, constituie o sursă de informație deosebit de bogată cu privire la activitatea instituțiilor de învățământ care le-au editat, dar și sub aspectul deținerii unor importante colecții muzeale școlare.
Studierea colecției de anuare editate de Colegiul Reformat Wesselényi din Zalău ne-a oferit posibilitatea completării unor date inedite în legătură cu un tezaur monetar de secol XVI-XVII descoperit la Zalău în locul numit Via Récse, cunoscut și sub denumirea de Tezaurul monetar nr. 5 de la Zalău. Aceste noi informații schimbă practic datele cunoscute despre componența tezaurului, readucând în discuție perioada de acumulare, nominale, locuri de emisiune monetară și emitenți.
În cele ce urmează, prezentăm noi date despre componența tezaurului monetar nr. 5 de la Zalău, cunoscut în literatura mai veche sub denumirea tezaurul de la Zalău, punctul Via Récse, păstrat în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Aceste noi date privind componența tezaurului au fost identificate în Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul 1906-1907.
Colegiul Reformat din Zalău este atestat documentar din anul 1646, însă este posibil să fi fost înființat chiar cu un deceniu și jumătate înainte de această dată. Studierea colecției de anuare școlare aflate în inventarul Bibliotecii Documentare a Casei Corpului Didactic Sălaj, ne-a oferit date importante despre colecția de numismatică și arheologie a gimnaziului, pe parcursul a mai bine de o jumătate de veac de existență a acestei colecții școlare.
Anuarele colegiului, editate cu începere din anul școlar 1877-1878, au o anumită structură, ce cuprinde printre altele discursul rostit de către director la începutul fiecărui an școlar, structura conducerii și de supraveghere a colegiului, planul anual de învățământ, date despre clase, elevi, rezultatele de la bacalaureat, naționalitatea și confesiunea elevilor, iar un capitol separat este alocat bazei materiale a școlii, a achizițiilor sau donațiilor (bibliotecă, materiale sportive, sertarele de științe ale naturii, cabinetele de istorie, geografie, desen).
Alături de aceste date se află și scurte informații despre creșterea anuală a colecției muzeale școlare (numită în general ”Colecția de filologie și arheologie/antichități”), prin donații de piese sau chiar achiziții. Aceste informații fac referire la numele donatorului, clasa (în cazul elevilor), profesia sau ocupația, locul descoperirii, denumirea obiectului și, uneori, chiar o scurtă descriere a acestuia.
În Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul școlar 1906-1907, publicat în anul 1907, la capitolul dedicat creșterii colecției de filologie și arheologie, se menționează îmbogățirea colecției de numismatică prin cumpărarea unui număr de trei taleri din argint emiși de Ferdinand al III-lea (1637-1657), găsiți la Zalău în Via Récse, pentru care s-a plătit suma de nouă coroane.
Talerii erau monede mari din argint, cu diametrul de circa 40 de mm, emise pentru prima dată de arhiducele Sigismund de Tirol în anii 1484-1486, emiterea lor continuând în anii 1518-1525 la Joachimstal (Valea lui Joachim), în landul Tirol și în alte regiuni argentifere ale Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană.
Foto 1. Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul 1906-1907.
Dobai Sándor, gestionarul colecției de filologie și arheologie, oferă date extrem de utile despre această descoperire. Astfel, pentru doi din cei trei taleri găsiți la Zalău în locul numit Via Récse, este făcută o descriere a aversului, din care care aflăm că au fost emiși în anul 1648 și 1655 la Kremnica (în Slovacia de astăzi) și au în legenda aversului, de-o parte și de alta, stema Ungariei și reprezentarea Fecioarei cu Pruncul (Patrona Hungarie). Despre cel de-al treielea taler, în publicația amintită se scrie că a fost emis în numele aceluiași împărat, Ferdinand al III-lea (1637-1657), însă pentru Burgundia și Stiria.
Foto 2. Capitolul șase din Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul 1906-1907 dedicat creșterii colecției de filogie și antichități pe parcursul anului școlar 1906-1907, p. 61.
Informația din anuar este extrem de importantă, deoarece în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, se află un tezaur format din 19 monede mărunte din argint, emise între anii 1593-1637 în Polonia, la Riga, și în provincia austriacă Stiria, care a intrat în colecția numismatică a muzeului în anul 1953 (numerele de inventar 408 – 411), descoperit în același loc.
În Registrul de inventar al muzeului din Zalău este consemnat faptul că tezaurul a fost „găsit în Zalău, în via Rece” și „donat muzeului de către elevul Lugosi Kálmán din Zalău, str. Dobrogeanu-Gherea, nr. 48”, fiind inventariat în data de 11 februarie 1953.
Mergând pe firul datelor din Registrul de inventar, am aflat că donatorul tezaurului a decedat cu mai bine de 25 de ani în urmă, iar soția defunctului nu avea cunoștință despre descoperire sau donație.
Scurta descriere din anuar a celor trei taleri face posibilă determinarea exactă și, ca atare, introducerea în circuitul științific de noi date despre componența tezaurului nr. 5 de la Zalău, punctul Via Récse.
Astfel, redăm în continuare descrierea aversului și reversului talerului emis în anul 1648, conform determinatoarelor numismatice consacrate și exemplificăm tipul monetar cu ajutorul unui taler similar, din tezaurul de la Aghireș (județul Cluj), păstrat în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, însă emis cu un an mai târziu față de cel descoperit în 1906-1907, respectiv în anul 1649:
Legendă avers: FERDINAND – III D. G. RO. I. S. AVG. GER. – HV. BOH. REX.
Descriere avers: legendă circulară în dublu cerc perlat, despărțită de reprezentarea Madonei cu Pruncul și de stema Ungariei. Bustul laureat al împăratului, spre dreapta.
Legendă revers: ARCHIDVX. AVS. DVX. BVR. MAR. MOR. CO. TY. 1649
Descriere revers: legendă circulară în dublu cerc perlat. În centru, vulturul bicefal austriac, încoronat, ținând în ghiare o sabie și un sceptru. Pe piept, stemă cu patru cartiere; în cartierele 1 și 4 stema Ungariei, în cartierele 2 și 3 stema Boemiei, suprapusă de stema Austriei. În părți, K – B, sigla monetăriei Kremnica.
Foto 3. Taler (avers-revers) din tezaurul de la Aghireș (jud. Cluj) emis de Ferdinand al III-lea în anul 1649 la Kremnica.
Cel de-al doilea taler descoperit la Zalău în anii 1906-1907 a fost emis tot la Kremnica în timpul aceluiași împărat, Ferdinand al III-lea, însă în anul 1655. Talerii emiși la Kremnica în numele lui Ferdinand al III-lea pentru Ungaria de Vest între anii 1650 – 1659 (unii postum), sunt identici cu cei emiși în perioada 1638 – 1650, legenda aversului și reversului nu a suferit modificări semnificative, cu excepția formei bărbii și mustății suveranului.
Foto 4. Taler (avers-revers) emis de Ferdinand al III-lea în anul 1655 la Kremnica (sursa: Stack’s Bowers Auction, ianuarie 2023, lot 23260; data accesării: 03.09.2024).
Conform informației din Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul școlar 1906-1907, al treielea taler descoperit la Zalău în locul numit Via Récse, este emis tot în numele lui Ferdinand al III-lea, însă pentru Burgundia și Styria. Textul din anuar pune cititorul neavizat într-o ușoară dilemă: talerul pentru „Burgundia și Styria” (în fapt, Stiria) a fost emis în anul 1648 sau 1655?
Ducatul Stiria nu a emis taleri în numele împăratului Ferdinand al III-lea, decât în perioada 1638 – 1654 și în anul 1657, nicidecum în anul 1655. În schimb, dintre posesiunile casei de Austria doar Arhiducatul Austria a emis în anul 1655 taleri, în legenda cărora, într-adevăr, pe revers, apare titulatura lui Ferdinand al III-lea ca duce al Burgundiei și Stiriei, însă doar prin redarea inițialelor BVR (de la Burgundia) și S (de la Stiria).
În cazul talerilor emiși în Stiria în intervalul cuprins între anii 1638 – 1654 și în anul 1657, titulatura de duce al Burgundiei și Stiriei este redată în legenda reversului sub forma BVRG. STYRIÆ (Foto 5, revers).
Așadar, coroborarea datelor din Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul școlar 1906-1907 cu literatura de specialitate, respectiv cu determinatoarele pentru monede medievale și premoderne, cu precădere taleri, ne oferă certitudinea că cel de-al treielea taler, descoperit la Zalău în locul numit Via Récse, a fost emis în Stiria, la Graz, în anul 1648.
Talerul emis pentru ”Burgundia și Styria”, așa cum este consemnat în anuar, se încadrează în tipul monetar cu descrierea și reprezentarea următoare (Foto 5):
Legendă avers: FERDINAND9 III. D. G. ROM. IMP. S. A. G. H. B. REX
Descriere avers: legenda în cerc perlat exterior și cerc liniar înterior, bustul împăratului laureat, spre dreapta; creștetul capului întrerupe cercul liniar; sub bust anul emiterii: 1648.
Legendă revers: ARCHI. AVST. DVX. – BVRG. STYRIÆ. Ec
Descriere revers: scut oval, în cerc perlat exterior și cerc liniar înterior, împărțit în mai multe câmpuri, cu un scut mic al Stiriei deasupra (pantera scoțând flăcări pe gură), surmontat de o coroană și înconjurat de Ordinul Lânii de Aur; coroana întrerupe cercul liniar și împarte legenda.
Foto 5. Taler (avers-revers) emis de Ferdinand al III-lea în anul 1648 în Stiria, la Graz (sursa: HD Rauch, Auction 109, lot 1184; 12 noiembrie 2019, data accesării: 03.09.2024).
Descoperirea celor trei taleri, monede cu valoare mare în epocă (echivalentul a 150 – 180 de dinari fiecare), schimbă radical datele cunoscute până acum despre tezaurul nr. 5 de la Zalău, aceasta desigur, sub rezerva că cei trei taleri sunt parte componentă a acestui tezaur și nu este vorba de un alt tezaur descoperit în aceiași zonă.
Pornind de la premisa că cele trei monede amintite în anuar sunt parte din tezaurul monetar nr. 5 de la Zalău, este a doua oară când apar elemente noi în privința acestui tezaur, publicat inițial în anul 1970. Un prim element de noutate a apărut odată cu restaurarea și republicarea tezaurului în anul 2018, când cea mai timpurie monedă din tezaur s-a dovedit a fi emisă în anul 1593, nu 1595 cum s-a publicat inițial.
Al doilea element de noutate, în fapt un aspect inedit, a fost identificat în Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul școlar 1906-1907. Prezența a cel puțin trei taleri, monede cu valoare mare în epocă, pe lângă monedele de șase groși, trei groși, 1,5 groși și o piesă de trei creițari, considerate monede pentru tranzacții mărunte, atrage după sine reevaluarea întregii descoperiri.
Privite prin prisma noilor date, monedele din tezaurul nr. 5 de la Zalău, punctul Via Récse, au fost emise în intervalul 1593-1655 nu 1595-1637 cum s-a știut inițial și se repartizează astfel (piesele nou identificate în Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul școlar 1906-1907 și moneda redeterminată, sunt redate cu litere boldate):
Polonia……………………………..17 piese emise de Sigismund al III-lea (14 de 1,5 groși emiși între anii 1622-1625 și 1627, una de trei groși emisă în 1593 și două piese de șase groși emise în 1625, respectiv 1626);
Ungaria………………………………doi taleri emiși de Ferdinand al III-lea în 1648 și 1655;
Riga……………………………………o piesă de 1,5 groși emisă de Gustav Adolf în 1624;
Stiria ………………………………….o monedă de trei creițari emisă de Ferdinand al II-lea în 1637 și un taler emis de Ferdinand al III-lea în 1655.
Așadar monedele din componența tezaurului nr. 5 de la Zalău, punctul Via Récse, au patru locuri de emisiune față de trei cunoscute inițial și un emitent în plus, pe Ferdinand al III-lea (1637-1657) .
De asemenea, valoarea tezaurului, raportată la perioada în care a fost ascuns, este diferită. Inițial, cele 19 monede cunoscute reprezentau echivalentul a aproximativ 56 de dinari. Așa cum se știe, rolul dinarului unguresc în circulația monetară din Transilvania la acea dată era nesemnificativ, acesta fiind folosit ca monedă de calcul (cont), prețurile fiind exprimate în dinari, dar plata efectivă făcându-se în orice tip de monedă, la un curs prestabilit.
Împreună cu cei trei taleri identificați în Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău, valoarea în epocă a tezaurului se ridică la suma de aproape 600 de dinari. Cu acești bani se puteau cumpăra 33 de găini grase, 14 pâini negre, șapte pâini și jumătate albe, 45 de litri de vin sau 25 de lingouri de fier.
Aceste noi date înscriu Tezaurul nr. 5 de la Zalău în categoria puținelor tezaure din județul Sălaj ce conțin taleri (din 20 de tezaure monetare medievale și premoderne descoperite, doar cinci au și monedă cu valoare mare de tip taler). De asemenea, talerii maghiari emiși la Kremnica de către Ferdinand al III-lea, sunt întâlniți doar în două tezaure din Transilvania, respectiv Aghireș II, jud. Cluj (4 bucăți) și Cluj-Napoca IV (31 de bucăți), iar un taler similar de Stiria emis în anul 1648, mai este cunoscut doar în tezaurul de la Cluj-Napoca IV (o singură piesă).
Foto 6. Capitolul 6 din Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul 1906-1907, p. 62, unde este consemnată descoperirea unui număr de șase monede din argint în Zalău, strada Király nr. 15, și donate colegiului.
Raportul despre creșterea colecției școlare pe anii 1906-1907 conține încă un detaliu foarte interesant (Foto 2 și Foto 6). Aici se spune că László Jenő, elev în clasa a IV-a (clasa a VIII-a de astăzi) a dat, adică a donat colegiului șase monede de argint, găsite la Zalău, strada Király nr. 15 (Strada Regelui, actuala stradă Corneliu Coposu).
Așadar, se naște fireasca întrebare: să fie vorba despre un nou tezaur monetar necunoscut, din Zalău și implicit din Sălaj?
Dr. Emanoil Pripon,
cercetător științific II, numismatică și restaurare,
Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.
Bibliografie:
Butnariu Viorel M., 2012, Lexicon numismatic (Moneta Terrae Moldaviae, III), Editura Stef, Iași.
Draskovic Frank, Rubenfeld Stuart, 1982, Standard Price Guide to World Crowns & Talers 1484-1968 as cataloged by Dr. John S. Davenport, Wisconsin.
Chirilă Eugen, Lucăcel Vasile, 1965, Tezaurul feudal de la Aghireş, sec. XVI – XVII, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, series Historia, fasc. II, p. 33 – 55.
Chirilă Eugen, Lakó Eva, 1970, Depozite și tezaure monetare din orașul Zalău, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei, sec. XVI-XVIII, Zalău, p. 65-72.
Huszár Lajos, 1979, Münzkatalog Ungarn von 1000 bis heute, Battenberg.
Kincs Gyula, 1907, A Zilahi Államilag Segélyezett Református Wesselényi-Kollégium (Fögimnázium, Internatus, Konviktus) Értesítöje 1906-1907, Zilahon, Nyom. Seres Samu Könyvnyomdájában.
László László, 2010, De la Colegiul Reformat – la CNS, Zalău.
Mârza Iacob, 1987, Școală și națiune (Școlile din Blaj în epoca Renașterii naționale), Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Pripon Emanoil, 2010, Repertoriul descoperirilor numismatice medievale din județul Sălaj (sec. XII-XVIII), în H. Pop, I. Bejinariu, Sanda Băcueț-Crișan, Dan Băcueț-Crișan (editori), Identități culturale și locale în context european. Studii de arheologie și antropologie istorică. In memoriam Alexandri V. Matei, Editura MEGA, Cluj-Napoca, Editura POROLISSUM , p. 683-700.
Pripon Emanoil, 2012, Colecția muzeală a Gimnaziului Minorit din Șimleu Silvaniei, în Acta Mvsei Porolissensis, XXXIV, p. 77-87.
Pripon Emanoil, 2017, Realizări și perspective muzeografice la Șimleu Silvaniei, Editura MEGA, Cluj-Napoca.
Pripon, Emanoil, 2018, Tezaure monetare medievale și premoderne descoperite pe teritoriul orașului Zalău (I), Editura MEGA, Cluj-Napoca.
Pripon Emanoil, 2024, Circulație monetară și tezaurizare la Zalău în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în Studia Caiete Silvane, anul I, nr. 1/2024, Zalău, p. 35-50.
Pripon Emanoil, 2025, Date numismatice inedite despre Tezaurul monetar nr. 5 de la Zalău, punctul Via Récse (sec. XVI-XVII), identificate în Anuarul Colegiului Reformat Wesselényi din Zalău pe anul școlar 1906-1907, în Studia Caiete Silvane, Anul II, Nr. 2/2025, p. 33-42.
Toma Corina, 2016, Tezaure monetare și tezaurizare în Transilvania secolelor XV/XVI-XVII, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea.
