Postul Crăciunului, ținut de fiecare membru al familiei, se încheia cu tăiatul porcului, în ajunul Crăciunului, cu prelucrarea și conservarea cărnii și uspățu porcului, de după:
„Porcii se tăiau în ajunul Crăciunului, dimineaţa, da nu în zilele de post, ce se tăiau sâmbăta ori joia ori marţea. Prima dată se înjunghie, aşe, cătă uşa coteţului, ori în ocol, dacă îl ţân mai mulţi bărbaţi. Pruncii nu era bine să steie pe-afară, că să sparie. Apoi să pârjolea cu paie uscate, până pielea era bine arsă. Da ca să nu fie negru, şi să se albească şoricul, porcul se freacă cu cenuşa aia care rămâne după ce paiele o ars. Zâce că sânjele nu îi bine să-l opreşti, că ala îi sufletu porcului.
Apoi să taie porcul, pă lung, şi să scoate din el carnea, şi o tai aşe cum zâce gazda, cum comandă. Maţele alea subţiri să spală şi să întorc pă o nuiauă, că în ele să fac cârnaţii. Maţele alea groase să spală la vale, că trăbă apă multă pântru ele. Să freacă cu pănuşi de mălai, până albesc. Când îs gata, îs albe că păretele văruit. În ele să fac caldaboşii dân maiu dă la porc, cu rişcaş.
Apoi să iau şuncile, căpăţâna şi sclănina ce groasă şi să pun în postavă, cu sare multă, dân aia grunjoasă, să să săreze şi să nu să strâce, că s-or afuma mai târzâu. Cam patru săptămâni, alea trebuie cotate în fiecare zi şi întoarse în sare şi după aia să pun la fum, în hornul căşii.
Muierile dân familie şi vecinele ori neamurile fac jumările, cârnaţii, caldaboşii şi celelalte dă la porc. No, sara să face cina porcului, cu jumări cu sare şi pită şi cu curechiul porcului, aşe, o zamă cu curechi morat, cu carne proaspătă dă la porc şi cu mult groştior. Îi acru, da-i tare bun… Oarecând o chemat popa, să sfinţească bucatele, da amu nu-l mai cheamă numa aşe, daca li-i preten ori neam… Şi dacă vin ceva săraci pă lângă casă, că ştieau ei cam pă unde să taie porc, îi bine să le dai şi lor dă mâncare dân porc, dă milă” – Găvrilă Gui, Valcău de Jos – Sălaj.
Dr. Camelia Burghele, etnolog