Back to all Post

SFINȚIREA CASELOR DE BOBOTEAZĂ

În seara de Anul Nou sau la Bobotează, sau, în unele sate, în ultima zi de Crăciun se făcea petrecerea verjelului, finalizată cu danţul vergelului, la care participau atât cuplurile de tineri deja formate, cât şi fete sau flăcăi care încă îşi căutau perechea.

În unele sate la Bobotează încă se mai colindă pentru ultima dată; în alte sate, din contră, acum se îngroapă Crăciunul şi, odată cu el, şi colindele, iar în altele se merge cu ţuraleisa; acum, preotul sfinţeşte în biserică apa cea mare, într-un ritual liturgic consacrat, la acest moment participând întreaga comunitate. Se credea că apa sfinţită are proprietatea de a sfinţi orice atinge şi, de aceea, oamenii îşi luau cu ei acasă, în canceauă, apă sfinţită. Se sfinţeşte casa cu apă de la Bobotează, într-un ritual de purificare şi fertilizare cu valenţe apotropaice și se păstrează, pentru că e de leac:

„Puneam apa sfinţită într-o sticluţă, am şi amu în casă, am tăt timpu, că nu-i sclobod şi te laşi niciodată fără on pic dă apă sfinţâtă în casă. Şi o poţi lunji, că dacă torni apă curată din fântână păstă ea îi tătă bună. Îi dă leac apa asta sfinţâtă. Când te doare stomacu, o capu, ori picioarele, zâci on Tatu nost şi bei on pic şi îţi trece” – Ludovica Gui,Valcău de Jos – Sălaj.

        În toate satele sălăjene, în ajun de Bobotează, preotul umbla cu crucea şi sfinţea casele cu apa sfinţită în biserică:    

„La Bobotează popa umbla cu crucea. Să grăbea, să ghete tăt satu dă sfinţit într-o ziuă, că intra la fieştecare casă. Unde nu intra popa, tăt anu nu intra nici norocu. Şi oaminii îl aşteptau cu mare evlavie, că era mare lucru să-ţi sfinţească popa casa şi să îi sfinţească cu apă sfinţâtă pă tăţi cei care locuiau în casă. Popa vinea cu sfătu şi cu deacu şi cu doi ori trii prunci, care fujeau înainte şi zâceau că vine popa. Când popa intra în ocol, deacu cânta „În Iordan botezându-te Tu, Doamne”, şi popa intra în casă şi stropea cu apă sfinţâtă. Sfâtu lua banii, că plăteai o taxă la biserică atunci, dă Bobotează şi lăsai şi ceva bani, care rămâneau la popa. Popa întra în tăte camerele şi în cămară şi după ce sfinţea tăt, apui fiecare din familie merjea la el şi să închina şi popa îl stropea pă cap cu apă sfinţâtă. Oaricând popa din sat o sfinţât tăte căşile, da amu popa ortodox le sfinţeşte pă alea unde şed ortodocşi, iară popa catolic să bagă la alea unde şed catolici” – Gavrilă Gui,  Valcău de Jos – Sălaj.

Imagini oferite de Patricia Marina Toma

Dr. Camelia Burghele, etnolog

 

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

Sari la conținut