Sărbătoarea Sfântului Nicolae prefigura victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului, este sfântul care stă de-a dreapta lui Dumnezeu. Imaginea multor icoane îl reprezintă ca pe un sfânt bătrân cu barbă albă care, atunci când şi-o scutură, se umple pământul de zăpadă – aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, pentru că iarna, după spusele multora, începe la Sf. Nicolae.
În unele sate era obiceiul ca, de Sfântul Nicolae, mamele care aveau fete de măritat să urmeze un ritual pentru a-şi vedea fetele măritate. După ce posteau cu sfinţenie toate joile din an, în ziua de Sfântul Nicolae trebuiau să așeze la capătul patului o ulcică cu apă sfințită, o carte de rugăciuni și trei fire de busuioc, să fie căsătoria cu noroc și cu prunci sănătoși.
În trecut, în satele unde colindau feciorii în ziua de Sfântul Nicolae, se alegeau „samadăii” sau „tizeşii” – conducătorii de colinde. În unele sate din Sălaj, în această zi se sărea peste foc: ”de Sfântu Nicolae ne adunam şi ne făcem cocoşi. Aprindem hulujii di la vaci din iesle şi făcem cocoşi, avem ciur de ala din tablă găurit, prins cu o sârmă de botă, ne petrecem, sărem păstă focu ala că zâce că nu ne mâncă purecii dacă sărem păstă foc în zâua ceie” – Criste Florica, n. 1962, Cizer, Sălaj.
Sfântul Nicolae este unul din cei mai iubiţi sfinţi şi pentru că Moş Nicolae este adevăratul Sfânt Nicolae. Astăzi, este moşul care împarte daruri copiilor. Este cunoscut ca ocrotitorul copiilor săraci, punând trei pungi de galbeni celor trei fete pe care tatăl lor voia să le vândă din cauza sărăciei. ”De Niculaie când eram mnică ne lua oarice, ori rokie, blide, prime pântu code. Mă scote afară pă capătu târnaţului, să văd că nu vine, ştiu că mă tăt uitam în sus pă coste, nu videm mnică şi intram în casă că îmi era frig şi apoi îmi dăde şi zâce, no că o intrat pă ferestrucă” – Druhora Ileana, n. 1941, Baica, Sălaj.
Mai veche este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor. Astfel, potrivit tradiţiei creştine, el pedepseşte pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă lovindu-i cu nuiaua peste mâini. Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost învestit Sfântul Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educaţia copiilor.
Azi, toţi copiii ştiu că în noaptea de 5 spre 6 decembrie trebuie să-şi pregătească ghetuţele şi cizmuliţele pentru că Moş Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri celor cuminţi. Copiii neascultători primesc o nuieluşă, menită să-i atenţioneze şi să le aducă aminte că trebuie să asculte de păriţii şi bunicii lor. Nuieluşa pe care o primesc copiii trebuie să fie din măr, iar aceasta trebuie pusă apoi în apă şi, dacă va înflori până la Crăciun, înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a primit-o.
Sân-Nicoară este foarte prezent şi în colinde. Multe din refrenele colindelor sunt cu „flori dalbe, flori de măr”. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea nuieluşă a Sfântului Nicolae trebuia să fie neapărat de măr. În unele sate din Sălaj am întâlnit mai multe variante ale colindei Sfântului Nicoară. Vom reda una dintre colinde culeasă, în cercetările de teren în anul 2016, din satul Cizer:
Colinda Sfântului Sân-Nicoară
Bun gazdă-i domnuţu mneu, Domne
Bun gând şi-o gândit, d-ai corinde
Oaste ce-o chemat
Câţ o cam chematu
Tăţi o cam vinitu
Hei, corinda me, numa n-o vinit.
Sfântu-i Sfânt Sânnicoră
Tăt îl aşteptară
Hei, corinda me, până joi, de seară
Când îi joi, de seară
Numa că-l văzu
P-on căluţ albu.
Albu-i de-nspumat
Şi nainte ieşind
O babă bătrână
Cu furca-n brău
Cu o cupă de vin
Cu cupa-nchina
Cu gura-ntreba
Pă unde-ai zăbovit?
Noi aşe am întâlnit:
Nouă corăbdii,
Nouă şi alte nouă,
Cele păcătosă
Io le-am petrecut
Pă su mâna stângă
Pă portă de iad
Iadu-i întunecos
Rău loc de folos
Cele mai drepte
Le-am petrecut în rai
Pă portă de rai
Raiu-i lumninos
Bun îi de folos.
Mureșan Olimpia, muzeograf
