Back to all Post

Sărbătoarea Sfântului Nicolae sau Sân-Nicoară

Sărbătoarea Sfântului Nicolae prefigura victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului, este sfântul care stă de-a dreapta lui Dumnezeu. Imaginea multor icoane îl reprezintă ca un sfânt bătrân cu barbă albă care, atunci când şi-o scutură, se umple pământul de zăpadă – aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii pentru că iarna, după spusele multora, începe la Sfântul Nicolae.

  • Sfântul Nicolae este unul din cei mai iubiţi sfinţi şi pentru că Moş Nicolae este adevăratul Sfânt Nicolae
  • Este cunoscut ca ocrotitorul copiilor săraci, punând trei pungi de galbeni celor trei fete pe care tatăl lor voia să le vândă din cauza sărăciei.
  • În credința populară, Sfântul Nicolae mai este cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară. Se spune că el păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină.
  • Despre Sfântul Nicolae se spune că: O fost atâta de sfânt că şi când o fost prunc, în zâlile de post nu suje ţâţă de la mă-sa: lunea, miercurea şi vinerea. (Jurcuț Ana, Ip).
  • În unele sate era obiceiul ca, de Sfântul Nicolae, mamele care aveau fete de măritat trebuiau să urmeze un ritual pentru a-şi vedea fetele măritate. După ce posteau cu sfinţenie toate joile din an, în ziua de Sfântul Nicolae trebuiau să așeze la capătul patului o ulcică cu apă sfințită, o carte de rugăciuni și trei fire de busuioc, să fie căsătoria cu noroc și cu prunci sănătoși.
  • În trecut, în satele unde colindau feciorii, în ziua de Sfântul Nicolae se alegeau „samadăii” sau „tizeşii” – conducătorii de colinde. În unele sate din Sălaj, în această zi se sărea peste foc: De Sfântu Nicolae ne adunam şi ne făcem cocoşi. Aprindem hulujii di la vaci din iesle şi făcem cocoşi, avem ciur de ala din tablă găurit, prins cu o sârmă de botă, ne petrecem, sărem păstă focu ala că zâce că nu ne mâncă purecii dacă sărem păstă foc în zâua ceie. (Criste Florica, Cizer).
  • Azi, toţi copiii ştiu că în noaptea de 5 spre 6 decembrie trebuie să-şi pregătească ghetuţele şi cizmuliţele pentru că Moş Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri celor cuminţi. De Niculaie când eram mnică ne lua oarice, ori rotie, blide, prime pântu code. Mă scote afară pă capătu târnaţului, să văd că nu vine, ştiu că mă tăt uitam în sus pă coste, nu videm mnică şi intram în casă că îmi era frig şi apoi îmi dăde şi zâce, no că o intrat pă ferestrucă. (Druhora Ileana, Baica).
  • Copiii neascultători primesc o nuieluşă, menită să-i atenţioneze şi să le aducă aminte că trebuie să asculte de păriţii şi bunicii lor. Nuieluşa pe care o primesc copiii trebuie să fie din măr, iar aceasta trebuie pusă apoi în apă şi, dacă va înflori până la Crăciun, înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a primit-o. Pă vreme me nu să ştie de asta, numa ne pune o botă în încălţâi. (Rablău Maria, Surduc).

Mureșan Olimpia, muzeograf

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate