Săptămâna Mare are menirea de a pregăti credincioșii pentru Învierea Domnului, atât sufletește, cât și trupește. În această săptămână totul este mai aspru, oamenii poartă haine de doliu, iar cei mai mulți credincioși încearcă să țină post negru, având credința că Dumnezeu îi va feri de boli și îi va ajuta în tot restul anului.
În Săptămâna Mare îi post aspru, în săptămâna ceie nu mâncam numa sara când ajunjem acasă, nu bem nici apă deloc. La biserică mereu femeile îmbrăcate în negru. Erau femei care din joia sara nu mai mâncau până la Înviere, era post negru. (Giurcuț Ana, Ip)
În această săptămână o însemnătate aparte o au Joia Mare și Vinerea Mare.
Joia Mare este o zi specială pentru pomenirea celor adormiți, fiind ultima zi de pomenire a morților din Postul Mare, se taie prescurile pentru Paști, iar seara, la biserică se săvârșește Denia celor 12 Evanghelii.
În Joia Mare să face Trastie – slujba de joi sara, îs douăsprăzece Evanghelii în care îs cuprinsă tăte patimile Mântuitorului: din ce l-o prins, di la Cina cea de Taină, până l-o răstignit. Atunci, mai demult când eram io coptil, popa să îmbrăca la fiecare evanghelie cu altă haină, să schimba de 12 ori şi rupte erau, noua aşe ne plăce, tăte erau haine preoţăşti, 12 feluri de haine. (Galoș Silvia, Gălășeni)
În Joia Mare la noi să mere la morminte demineaţa pă la 7-8. Cu o săptămână înainte să face curăţănie pă morminte, pui flori dacă sunt. Să face acasă colăcaci pântu prunci, punem bani în ei, cozonac, on pic de clisă, moşocorne cu brânză şi roşem ouă. Tăte le punem în coşarcă şi merem cu ele la cimitir la mormintele din familie, şi io am 16 morţi. Să aprind lumânări. Oaminii care erau săraci să strânjeu tăţi acolo şi să împart la ei. Şi amu să face tăt aşe, numa să cumpără cozonac. Demult erau mulţi oameni săraci, amu nu-i nime sărac. Sara apoi ne băgam la beserică, să făceu cele 12 Evanghelii. Joia mereu la tăiet de prescuri, da numa bărbaţii şi le sfinţe popa. (Iuhoș Reghina, Bobota)
Io am ţânut din Joia Mare până în zâua de Paşti, de multe ori, fie primit! Nu îmi era greu, am putut. Am ţânut pântu casă, pântu sănătate, pântu păcate, câte nu face omu, îl supără pă Dumnezo. Aşe de fericită eram după ce trece Paştile şi mă aflam că am putut ţâne. Când ţânem aşe, sâmbăta sara ne mărturisem să ne potă cumineca. Ala zâce că-i post de iertare. (Guşet Jenica, Buciumi)
În Vinerea Mare, cunoscută și ca Vinerea Neagră, ziua în care a fost îngropat Isus, se ține post negru, este considerată cea mai grea și mai neagră zi din Postul Mare.
Nu lucram mnică în Vinerea Mare. Atunci să vopseu ouăle și sara să face Prohodu, merem la beserică, tătă lumea în hane negre, că-i zî de doliu, o murit Domnu Cristos şi de atunci nu mai traje clopotu până la Înviere, numa băte toca. (Galoș Ioan, Gălășeni)
În Vinerea Mare ajunam, tăți din casă și copiii care aveu păstă 10. La biserică, când eram io coptil, să făce prohodu Domnului. Să puneu tineri, unul de-o parte și unul de alta (două fete sau doi feciori) și zâceu rugăciuni. Apoi mereu alții doi și-i înlocuie, tăt timpu prohodului erau doi tineri care stăteu acole lângă epitaf, care-i trupu mântuitorului și zâceu rugăciuni. Când era gata prohodu, să scote epitafu, să ieșe afară și să înconjura biserica cu lumânări ca la Paști. Când intrai napoi în biserică trăbuie să treci pă su el și să-l săruți. (Sabău Emilia, Valcău de Jos)
Mureșan Olimpia, muzeograf
