Back to all Post

Să plăteşti Paştile îi o jertfă

Paștele în satul tradițional sălăjean

În foarte multe sate din Sălaj, Paştile sunt „plătite” în fiecare an de către o familie sau mai multe familii împreună pă rându satului sau se înscriu din timp cine vrea să „plătească”. Familia care „plăteşte” Paştile duce în Joia Mare la biserică pentru sfințit prescurile şi vinul din care se fac paştile, iar în ziua de Paşti şi în celelalte două zile de sărbătoare, dacă mai rămân, dau paştile la biserică: trei membri din familie, după slujbă, stau în trei locuri diferite la ieşirea din biserică cu câte o oală de paşti şi îmbie credincioşii pentru a lua paşti. În prima zi de Paşti, familia care plăteşte Paştile, face ”prânzul Paştelui” cu familia, neamuri şi vecini, la care sunt invitaţi preotul şi diacul unde se servesc mâncărurile tradiţionale de Paşti.

”Noi de două ori am plătit Paştile, aşe am vrut, îi ca o jertfă. Noi am luat vase la beserică din care să dau paştile, am brodat nişte ştergare, tămâie, am luat o evanghelie, on candelabru. În Vinerea Mare să face curăţănie în biserică, familia care plăteşte Paştile, să adună femei mai multe și curăță biserica: șterg jamuri, ieu ştergurile di pă păreţi, să spală, să apretează, să calcă. Când o vinit popa nou, patru femei din sat am luat păharu pântu cuminicătură, am luat cruce. Să cheamă mulţi la masă, neamuri şi vecini. Care dă paştile, popa îl pomineşte on an, până la cele Paşti. Amu îs scrişi pă 4-5 ani. Cine vre să plătească Paştile în anu următor anunţă a doua zî de Paşti. Prescurile să taie numa de bărbați, în Joia Mare; atunci mere gazda, bărbatu, primu corator şi îşi mai cheamă din neamuri bărbaţi. Prescurile le-am făcut acasă în cuptor de femei văduve. În Joia Mare să sfinţeu, atunci să duc prescurile și vinu. Am făcut 10 prescuri şi 5 litrii de vin” – Şimon Cornelia, Fildu de Sus, Sălaj.

”Îi bine să plăteşti Paştile. Să pomeneşte familia în biserică timp de un an, la tăte sărbătorile şi duminicile. Io pântu familie, sa aibă sănătate şi noroc, io pântu asta am plătit” – Gurzău Emilia, Zalnoc.

Se crede că cei care plătesc Paştele sunt feriţi de rău şi le sunt îndeplinite unele dorinţe.

          ”Îi bine să plăteşti Paştile. Să pomeneşte familia în biserică timp de un an, la tăte sărbătorile şi duminicile. Io pântu familie am plătit, sa aibă sănătate şi noroc. Paştile să plătesc, dacă vrei să faci ceva, ţ-ai pus on gând şi vrei ca Dumnezău să-ţi ajute, faci jertfa asta sau să-ţi ierte păcatele sau şi pântu bolnavi. Să cumpără haine la popa şi faţă de masă pântu altar. Dacă vrei să faci jertfă, trebuie să faci cu sudoarea muncii tale, nu cu bani, tu să faci cu mâna ta, nu să le cumperi, nu lasă să se comande prescura la brutărie, dacă vrei să ţi să împlinească ce vrei, trebuie să faci cu sudoarea frunţii” – Varga Maria, Zalnoc.

”Îi bine să plăteşti Paştile, io în 2010 când am plătit Paştile, atunci am luat prapori la biserică şi am făcut masă mare la cămin, mi-am băgat bucătăreasă, io am fost ultima care am făcut aşe că apoi s-o făcut cu catering. Când le-am plătit, le-am plătit cu gându, bărbatu mneu o fost 11 ani paralizat, atâta o suduit…, de iertarea păcatelor lui” –  Perneş Maria, Bocşişa.

”Îi bine să plăteşti Paştile, îţi dă Dumnezo o bucurie, o fericire la casă. Cine plăteşte face prescuri şi duce vin” – Cosma Floare, Fildu de Jos.

”Sânt care n-o plătit niciodată, da îi bine măcar o dată-n viaţă să plăteşti Paştile, să faci o jertfă pântu suflet. Şi părinţii mei o plătit” – Stana Cristina, Sighetu-Silvaniei.

”Aşe să zâce că cine plăteşte Paştile îi iartă Dumnezo păcatile, aşe zâceu bătrânii” – Iuhoş Reghina, Bobota.

Dacă în marea majoritate a satelor sălăjene o familie se anunță din timp că ”plătește” Paștile, în alte sate există un alt obicei păstrat cu sfințenie de-a lungul timpului:

”La noi la Pecei, fiecare își aduce de acasă vinu lui și prescura cu coșu la biserica în Joia Mare și să sfințăsc. Apoi, după ce să sfințăsc le ducem acasă și nu umblăm la iele până sâmbăta sara când să întunecă. Trebuie să fim spălați și curați… După aceie tăiem prescura în canceu, punem vinu pă ie și o lingură de lemn nouă. Să mere la Înviere la 12. După ce vinim di la Înviere luăm fiecare câte trii linguri de paști” – But Viorica, Peceiu.

Olimpia Mureșan, muzeograf

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X