Back to all Post

Rezultate, starea actuală a pieselor aflate în laboratorul de restaurare

Pericei str. Goț, nr. 668

Locul, rolul și importanța familiei Báthory în istoria Transilvaniei (și nu numai) rămân realități de necontestat. Conform surselor documentare medievale, prezența familiei Báthory la Pericei începe cu descendenții lui Janos Báthory Szaniszlófi (1462-1500). Situl arheologic de la Pericei, str. Góc, nr. 668 este situat la nord de râul Crasna, pe o terasă înaltă care domină zona respectivă. Proiectele investiționale ale administrației locale au determinat derularea unor campanii de săpături arheologice preventive în locația respectivă. Cercetările de aici au fost începute în anul 2017 și, apoi, au fost continuate în anii 2020, 2021 și 2022. Din sursele documentare medievale se cunoaște faptul că familia Báthory a avut o serie de posesiuni la Pericei. În anul 1559 este pomenită o casă mare, un alt document dinainte de anul 1602 vorbește despre domus et curia nobiliaris, iar un altul (de la 1625) face referire la castello Prechen. De asemenea, sursele documentare medievale vorbesc despre existența în Pericei a unei capele a familiei Báthory.

În anul 2020, săpăturile arheologice au dus la dezvelirea parțială a resturilor fundațiilor unei biserici medievale, construită de către familia Báthory, construcție ecleziastică care a fost distrusă în timpul invaziilor turcești din anii 1658 și 1660. În interiorul acestei biserici medievale dispărute au fost identificate și cercetate arheologic mai multe morminte medievale, unele dintre ele având un inventar funerar. Dintre mormintele cercetate până acum în situl de la Pericei, str. Góc, nr. 668 se remarcă în special un context arheologic funerar extrem de interesant (descoperit în anul 2021), locul reînhumării unui personaj de rang înalt, nobiliar, cu un inventar arheologic de excepție: coif, armură, săbii, pinteni, buzdugan. Artefactele de excepție descoperite (armură cu decor realizat în tehnica niello cu ornamente suflate în aur, nituri de prindere auriți, buzdugan decorat cu elemente geometrice etc.) se află în plin proces de restaurare și conservare. Contextul arheologic împreună cu lotul de artefacte descoperite este în curs de studiere, până în prezent fiind aplicate mai multe metode de analize științifice, fiecare furnizând o serie de date interesante. Având în vedere caracteristicile speciale ale descoperirii respective, nu este exclusă posibilitatea ca defunctul să fie un membru al familiei Báthory (ramura de Pericei), unul dintre cei înmormântați în vechea biserica medievală a cărei urme au fost identificate în săpătura arheologică din anul 2020.

Materialul arheologic a fost prelevat in situ de către o echipă complexă de specialiști, în această etapă participând activ, alături de arheologi, specialiștii din cadrul laboratorului de restaurare – conservare ai muzeului nostru.

Pentru obiectele arheologice (atât organice, cât și anorganice) momentul excavării din sol al acestora reprezintă momentul critic. Pericolul se datorează șocului la care sunt supuse aceste obiecte odată cu schimbarea bruscă a parametrilor de mediu. În acest moment echilibrul – fragil de altfel – stabilit de-a lungul sutelor sau miilor de ani de zacere în sol, se întrerupe. Șocul este cu atât mai mare pentru aceste obiecte cu cât diferența dintre parametri celor două medii, cel de păstrare/zacere și cel nou aerian, este mai pronunțată. Caracteristicile noului mediu  – temperatură, lumină, umiditate – acționează sinergic asupra obiectelor arheologice proaspăt excavate activând și antrenând procesele de degradare. Noul mediu va avea un efect degradant pentru materiale deoarece acesta  are un conținut de oxigen mai mare decât mediul de zacere, temperatura este diferită și variabilă, iar nivelul de umiditate și de luminozitate este, de asemenea, diferit și variabil. Însăși factorul uman, prin modul în care se manipulează aceste obiecte în momentul excavării lor din sol, are o influență covârșitoare asupra evoluției stării lor viitoare.

Inventarul arheologic descoperit în acest mormânt a fost extrem de bogat, remarcându-se elementele unei armuri medievale, mai multe fragmente de spadă, pinteni, buzdugan, mânere de săbii, fragmente din sicriul de plumb.

După prelevarea atentă a întregului material arheologic, conform procedurilor, acesta a fost dus la laboratorul de restaurare în vederea restaurării.

După perioada de carantină, necesară în vederea stabilirii echilibrului cu noile condiții de mediu, a urmat evaluarea atentă a stării de conservare a fiecărei piese în parte. Anamneza a inclus și realizarea unor examinări radiologice cu Rx pentru evidențierea miezului metalic al fiecărei piese, un lucru extrem de important în abordarea viitoare a procesului de restaurare. Fiecare piesă a fost fotografiată și înregistrată, în vederea documentării procesului de restaurare.

Restaurarea este un proces extrem de particular, care ține seama de caracteristicile fiecărei piese luate în lucru. În acest mod, după îndepărtarea mecanică a depozitelor de produși de coroziune, au apărut pe suprafața unora dintre piese elemente de decor deosebite: nituri aurite, registre decorative suflate cu aur realizate prin tehnica niello (pe fragmente ale armurii), decor geometric incizat pe mânerul de buzdugan.

După îndepărtarea depozitelor de produși de coroziune superficiali și recuperarea maximă a suprafeței originare, următoarea etapă în procesul de restaurare o reprezintă stabilizarea proceselor de coroziune prin metode specifice. Trebuie să consemnăm faptul că modul de lucru în restaurare este caracteristic fiecărei piese.

Pentru consolidarea rezultatelor procesului de restaurare și asigurarea unei vieți îndelungate pentru aceste piese deosebite se va realiza conservarea acestora, etapă care are ca scop protejarea suprafețelor pieselor de alterări ulterioare.

În acest mod, folosind optim tehnicile de restaurare, aceste piese deosebite, devenite acum parte din patrimoniul muzeului nostru, vor avea o existență sigură și îndelungată. Acestea vor oferi, prin informația științifică pe care o aduc, elemente extrem de interesante  și originale despre perioada istorică din care provin.

Timea Keresztes, arheolog

Teodora Jugrăstan, restaurator

Băcueț-Crișan, Bejinariu, Pop, Cociș, Deac, Keresztes 2021, p. 466.

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X