Se poate spune că războiul, conflictele au apărut odată cu omenirea. Totuși, abia din perioada epocii bronzului se poate vorbi despre apariția și creșterea numerică a categoriei războinicilor. Dovezile abundă în acest sens. Există surse literare, precum ILIADA lui Homer, care se axează pe nararea războiului dintre ahei și troieni, un eveniment petrecut aievea cândva la începutul sec. XII î. Chr. (cca. 1194-1184 î. Chr.). Sunt, totodată, reprezentări de lupte, de arme și războinici pe faleze stâncoase sau stele funerare. Nu în ultimă instanță descoperirile arheologice aduc la iveală un număr mare de arme confecționate din bronz. Acestea apar uneori în morminte și atunci indică un potențial războinic înhumat sau incinerat. Războinicii epocii bronzului fac parte din elita societății europene a mileniului II – începutul mil. I î. Chr. Interpretarea unor descoperiri arheologice sugerează că, adesea, aceștia se angajau drept mercenari la mare distanță de zona lor de baștină. Peregrinările lor îi aduc în contact cu alți oameni, cu alte comunități și, prin aceasta, contribuie la dinamizarea societăților și sunt factori activi în transmiterea unor idei, tehnici și tehnologii noi.
Stratificarea societății epocii bronzului din zona actuală a Sălajului este evidentă și prin apariția unor așezări situate în locuri strategice, în poziții care le permitea controlul unor trecători, locuri obligatorii de trecere pe rute ale schimbului intercomunitar. Asemenea strategii nu pot fi concepute în lipsa unei elite războinice care să inițieze și să canalizeze energiile creatoare ale comunităților în acest sens. Controlul punctelor strategice era în măsură să permită un acces facil la resursele și bunurile vehiculate pe aceste căi comerciale, uneori venite de la mare distanță. Asemenea centre de putere au existat în epoca bronzului, cu siguranță, în zona actuală a orașului Șimleu Silvaniei și în zona comunei Marca, controlând trecătorile de pe cursul Crasnei, respectiv al Barcăului, pe relația est-vest.
Nu întâmplător în aceste zone apar numeroase depuneri de piese de metal, ofrande pentru zei în care predomină arme și podoabe personale. În epoca bronzului armele sunt în egală măsură și însemne ale statutului social înalt. În prima parte a mil. II î. Chr. predomină în panoplia războinicilor din zona Sălajului topoarele, anumite tipuri de spade și vârfurile de lance, dar acestea apar într-un număr redus.
În schimb, în perioada următoare apar tipuri noi, precum topoarele de luptă cu disc și spin, arme redutabile caracteristice populației din zona Tisei superioare, iar mai apoi o gamă diversificată de spade din bronz și, bineînțeles, vârfurile de sulițe și lănci. Apar și echipamente de protecție menite să protejeze combatanții în luptă. Este vorba despre brâurile late din tablă de bronz care protejau zona abdomenului de lovituri, dar și coifurile din bronz, protecție pentru cap.
O serie de descoperiri atestă indirect utilizarea calului, fie pentru tracțiune, dar probabil și în luptă. La Șimleu Silvaniei a fost descoperită o psalie din corn pentru căpăstrul pus cailor, iar de la Pericei o piesă circulară de bronz interpretată drept bucșă de la un car. Această ultimă descoperire sugerează folosirea carului de luptă de către războinici din această zonă. Carul de luptă, originar din Orientul Apropiat, era echivalentul blindatelor din zilele noastre.
Dr. Ioan Bejinariu, cercetător științific
