Back to all Post

Pomii de Crăciun tradiționali

În pragul Crăciunului, la fel cum oamenii se pregăteau sufleteşte şi trupeşte pentru marea sărbătoare, la fel îşi pregăteau casele. La casa gospodarilor pregătirea de sărbători începea prin curăţirea exemplară şi aranjarea într-o formă estetică a gospodăriei: se făcea curăţenie, se lipea pe jos şi se împodobeau casele cu şterguri colorate şi frumos lucrate cu multă trudă de către fetele de măritat. Cea mai mare atenţie era acordată încăperii unde se primeau colindătorii: „Tare fain ne gătam casa. Punem pă jos ţole mândre, țăsute în război, pă părete înşiram cele ma faine şterguri, pă după blide şi icone, pă masă tătdeauna ceie mai faină faţă de masă cu cipcă şi pă pat ţol fain, de lână cu flori ori cu coşte şi perinile aşezate fain, una păstă alta” – Cormoş Maria, loc. Aluniş, jud. Sălaj.

Bradul de Crăciun este astăzi un simbol al sărbătorilor de iarnă, al Crăciunului. Însă, nu dintotdeauna s-a împodobit bradul de Crăciun. În trecut, aproape toate casele din Sălaj erau împodobite de Crăciun cu Pomii tradiţionali de Crăciun. Acest obicei, al confecţionării pomilor tradiţionali de Crăciun este mai puţin cunoscut, întâlnit în special în satele codreneşti de pe Valea Someşului. În cercetările noastre privind acest obicei al confecţionării Pomilor de Crăciun, am constatat că acest obicei a fost practicat în aproape toate satele sălăjene, diferă ca formă, iar cel mai cunoscut şi mai des făcut era Pomul de lampă.

 Pomii de Crăciun se confecţionau în preajma Crăciunului, când vechiul şi noul, sacrul şi profanul trebuiau să fie cumva împăcate. Pomul de Crăciun este apanajul persoanelor de sex feminin. Aceştia se confecţionau în casa unde existau fete de măritat.

            În cercetările noastre de teren am identificat şase tipuri de Pomi, probabil că erau mai multe tipuri, depinde de imaginaţia şi priceperea celor care-i confecţiona.

Pomul de lampă – este cel mai cunoscut şi mai des făcut. Lampa era împodobită cu flori din hârtie creponată şi lanţul de prime – un simbol „al legăturii celor vii cu spiritele strămoşilor”: „De Crăciun împodobem lompa cu hârtie creponată în tăte culorile şi făcem trandafiri din hârtie creponată la oglindă, tăte fetile îşi puneu” – Cherecheş Reghina, loc. Meseşenii de Sus, Sălaj.

Pomul de lampă este întâlnit peste tot în Sălaj. La Surduc, lampa era împodobită cu şireaguri de fasole: „ La Crăciun făcem „pom de lompă”. Din mazăre înmoietă băgam pă aţă şi atăta de fain o făcem ca mărjelile, pângă lompă. Era şi sură şi roşie şi albă, şi atâta era de măndră, era tare fain…” – Ilieş Elisabeta, loc. Surduc, Sălaj.

Pomul de scai – numit şi Scaiu Crăciunului era un simbol al statorniciei şi aminteşte de patimile Mântuitorului, împodobit de regulă cu nuci şi prime: „De Crăciun, cine ave brad, unu, doi, ştiu că luam câte on scai de ala vânăt, ciutos şi pocălem în hârtii ai, usturoi, că nici nuci n-avem şi punem pă iel, îl agăţam de grindă sau îl punem pă masă” – Suciu Emilia, loc. Horoatu Crasnei, Sălaj.

La Zalnoc sau la Meseşenii de Jos pomul de scai se numea nucar: ”Nucari să puneu de Crăciun, cresc pă păşune, nişte scai mari, în fiecare tulpină împlântam câte-o nucă şi să pune pă iel hârtie creponată şi îi acăţam în grindă. Noi şi amu, nu de mult am făcut nucar de Crăciun. Avem on pământ, su costă, aşe mândrii scai să fac acolo şi amu. Când văd câte unu zâc ce mândrii nucari ar ieşi din scaii aieştia… Să taie tăţi scăiuţii aceia mnici din vârf di pă iel şi nucile să găureu on pic înt-on capăt şi să băgau acolo şi-l acăţam de grindă. Brad n-ave nime în sat, numa la domni: la popa, la dascăli, care era mai avut – Varga Maria, Zalnoc – Sălaj.

Pomul de fasole – simboliza curăţirea sufletului. Era confecţionat de regulă din trei cercuri din ramuri de salcie, suprapuse (unul la bază, altul la mijloc şi unul în partea de sus) ornamentat cu şireaguri de fasole şi floricele de porumb şi flori din hârtie creponată. Boabele de fasole se puneau la înmuiat să poată intra acul prin ea şi se înşira pe aţă: ”de-a lungul, de-a latul, şi de-a lungul şi de-a latul câteva aţe, ca să iasă creaţă, ca şi cipca. Pom de iarnă făcem din păsulă. Făcem cercuri din nuiele sau veşcă şi învârtem apoi hârtie creponată  de tăte colorile şi agăţam pă iel, aşe pă aţă păsulă albă şi tărcată şi cocoşi. Mai punem apoi ruji, flori din hărtie, tare faine ştiem face, no, ala îl punem de Crăciun” – Copil Elisabeta, loc. Bulgari, Sălaj.

La Brebi, pomul de fasole era cunoscut sub denumirea de  pomul de drod: ”îl făcem ca on butoiaş lung, aşe, din drod, punem pă iel hârtie creaţă, punem pă iel şire de mazăre şi-l acăţam sus, îi zâcem pom de drod” – Marian Iacob a clopotarului, Brebi – Sălaj.

Pomul de vâsc – era asociat cu veşnicia, vâscul fiind veşnic verde este un simbol al nemuririi, are totodată şi funcţie terapeutică, o funcţie curativă. Se luau crenguţe de vâsc din plopi sau meri şi se ornamentau cu nuci şi prime din hârtie creponată.

Pomul din paie de secară – are o formă romboidală, confecţionat din paie de secară, de aceiaşi mărime, înşirate pe aţă şi legate în aşa fel încât să formeze romburi. Era ornamentat cu flori multicolore din hârtie creponată. Pomul de secară se făcea în special în satele de pe o parte şi cealaltă a Someşului: „De Crăciun, mai demult să împodobe lompa şi oglinda cu hârtie creponată şi făcem „candele”din paie de săcară. Un fel de candelabre, tăiem paie de săcară, cam de 10 cm de lunji şi le băgam pă aţă şi băgam aţă pân păsulă moietă şi făcem şir lung şi le agăţam pă candelă, pă lompă şi pă oglindă. Nu tătă lume făce, care era mai nealcoş” – Fărcaş Vilma, loc. Cheud, Sălaj.

Pomul de pânză sau finet – era împodobit cu „prime” din pânză sau haine rupte, dezvăluie îndemânarea femeilor, capacitatea acestora de a confecţiona pomi din ceea ce aveau la îndemână.

            Pomii de Crăciun se agăţau de grinda casei sau se poziţionau deasupra mesei ori aproape de uşă (spaţiul intermediar, aici-dincolo, înăuntru-afară). Toţi aceşti pomi care înfrumuseţau în trecut casele, prin valenţele magico-ritualice, prin funcţiile de bază şi adiacente, prin sincretismul de limbaje evidenţiază universul magic al omului tradiţional sălăjean. Formele lor conice, romboidale, culorile multicolore, plantele verzi însufleţesc pomii de Crăciun.

            Bradul împodobit, din zilele noastre, ornat cu globuleţe şi beteală este nelipsit acum din casele oamenilor. Înainte, bradul era împodobit cu daruri ritualice: mere, nuci, colaci şi lanţuri din hârtie creponată: „Acăţam pă iel ce avem, mere, nuci, turtă dulce făcută în casă, uarişte bombone de zahăr şi prime, era fain şi atunci. Da, nu tătă lumea ave brad, de multe ori punem numa o crenguţă, căpătam di la uaricine, acăţam uarişte pă ie şi o agăţam de grinda cașii” – Rablău Maria, loc. Surduc, Sălaj.

            Există şi o colindă dedicată pomului de Crăciun: Colinda Pomului. La Poniţa, se colindă şi astăzi această colindă.

Colinda Pomului

Colo sus, colo mai susu,

Susu-n dalbe o răsăritu,

Refren: Corinde-mi, Doamne!

Mândru pom o şi-nfloritu

Pă la pole-i poleitu,

La truptină-i zugrăvitu,

La stâlpari îi deapărtat,

La vârvoi îi lumina,

Lumină din trei făclii

Nu mi-s de de-ale trei făclii

Ce mi-s de trei zâle mai mari,

Una-i zâua de joi mare,

Una-i zâua Paştilor,

D-asta-i zâua de Crăciun.

Noi umblăm a corindând,

După fiul sfânt cercând,

Cercându-l şi nu-l d-aflând.

Că Isus nu se arată

Numa inimii curată.

Mureşan Olimpia – muzeograf

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X