Sărbătoarea de Rusalii este cunoscută şi sub denumirea de Pogorârea Sfântului Duh. Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizează sărbătoarea trandafirilor, dar face trimitere și la fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice și seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau. În credința populară, Rusaliile sunt spiritele morților care, dupa ce au părăsit mormintele la Joimari și au petrecut Paștile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ și încep să facă rele oamenilor.
În popor se crede că frunzele şi ramurile de tei feresc gospodăriile de fulgere, de grindină şi de duhurile cele rele. Această credinţă populară poate fi întemeiată pe sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, dacă se are în vedere sfinţirea frunzelor cu aghiazmă, ele devenind astfel purtătoare de har.
Îndată după slujbă, în Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, preotul şi credincioşii merg pe câmp şi săvârşesc Sfeștania, adică sfinţirea mică a apei. Cu aghiazma aceea se stropesc semănăturile câmpului, atât de preot, cât şi de fiecare credincios în parte.
În satele din Sălaj se mai păstrează obiceiul ca de Rusalii, imediat după slujba de la biserică, toți credincioșii, împreună cu preotul, să meargă pe hotar unde, după ce se sfințește apa, se sfințesc holdele. Credincioșii își duc acasă în ”canceauă” apă sfințită și stropesc în gospodărie și prin grădini. Tot de Rusalii se împodobesc porțile caselor cu flori de tei.
”De Rusalii să ieșe la holdă, cu prapori, cu oamini. Acolo pă hotar sfințăște apa, la răscruci de drumuri, unde sunt cruci. Oaminii își ieu apă și grău. Ala îl pun la iconă. Tăt de Rusalii să pune tier la portă și frunză de nuc. Apa di la Rusalii nu să țâne, cu aceie să sfințăște pân casă, pân ocol, pân grădini.
La Rusalii să stropeu și răstignirile cu apă, unde era tarla cu grâu, de acolo să tăie grâu, on mănunchi de grâu și pă ala îl sfințe, agonisit să numește: ”Să binecuvântează agonisita aceasta cu harul prea Sfântului Duh și prin stropirea cu apa aceasta sfințită în numele Tatălui al Fiului și al Sfântului Duh”. După ce se termina liturghia, mergem pă jos cu praporii, cu crucea și acolo spune predica la urmă, pă hotar” – Olah Maria, Cosniciu de Jos.
”De Rusalii să pune frunză de tei la porți. După ce să ieșe la biserică să ieșe la țarină cu norodu, cu prapori, la sfințât de spice de grâu și să sfințește apa. Apoi să mere la fiecare răstignire și să sfințește. Atunci să rogă popa acolo la holdă pentru recolte, să fie ferite de gheață și de lighioane” – Moise Gheorghe, Cosniciu de Sus.
”La noi la Brâglez să ieșe la țarină. Înainte ne ducem apă de acasă, da amu ieste on ciubăr acolo și o sfințește părintele și spice sfințâte ne aducem. Să mere la holdă de grău cu norod, cu crucea, cu prapori. La portă să pune tier” – Mureșan Gheorghe, Brâglez.
”Aici în Halmășd la biserică avem o icoană cu Maica Sfântă cu care se face o procesiune de Rusalii, se iese la o cruce, la o răstignire. Se îmbracă 6 fete în alb și ele duc icoana. Numa atunci se scoate, o dată pe an, la Rusalii” – Preot Man Sorin, Halmășd.
La noi să țâne de ploie în miercurea după Rusalii
”Miercurea după Rusalii să fac rugăciuni pentru gheaţă. La noi o fost demult, când trăieu părinţii mnei, povesteu că o vinit o vreme tare gre, aşe o vinit o ghaţă că îţi ajunje până la noda pticiorilor, aşe de multă. Atunci on corator o zâs cătă popa că o bătut în mai multe locuri, o vinit aşe fuior şi i-o zâs că ar hi bine să facă rugăciuni. Popa bătrânu, Calota, o zâs că face dacă îi de acord lumea. Coratoru o mărs din casă în casă şi o anunţat oaminii şi s-o propus să să facă, miercurea după Rusalii, nu a doua zî, că marţa era considerată a treia zî după Rusalii şi era considerată tăt sărbătore oarecum şi în sărbători nu să fac. Nu era voie să lucrii mnică în zâua ceie. La noi aşe îi şi amu, în miercurea ceie nu să lucră. Să bagă tătdeauna la biserică, nu să lucră nici în câmp, nici în casă. Să zâc acolo rugăciuni. Mama me zâce în veci: tu, să nu lucrii a tria zî de Rusalii că îs tri sărbători ca tri surori. Înainte o fost tri sărbători de Rusalii, amu nu să ţân numa două: dumineca şi luni…
În vinerea de Rusalii mama me zâce aşe: să nu lucrii mnică că-i mare păcat. Odată am lucrat în gredină, că eram sângură cu pruncii, soţu mi-o murit şi nu joiem să le fac tăte. Sara atăta mi-o fost de rău că am gândit că mor” – Șandor Maria, Crișeni.
Olimpia Mureșan, muzeograf
