Joia Mare
Joia Mare este o zi specială pentru pomenirea celor adormiți, fiind ultima zi de pomenire a morților din Postul Mare, se taie prescurile pentru Paști, iar seara, la biserică se săvârșește Denia celor 12 Evanghelii.
”În Joia Mare să face Trastie – slujba de joi sara, îs douăsprăzece Evanghelii în care îs cuprinsă tăte patimile Mântuitorului: din ce l-o prins, di la Cina cea de Taină, până l-o răstignit. Atunci, mai demult, când eram io coptil, popa să îmbrăca la fiecare evanghelie cu altă haină, să schimba de 12 ori şi rupte erau, noua aşe ne plăce, tăte erau haine preoţăşti, 12 feluri de haine” – Galoș Silvia, Gălășeni.
”În Joia Mare, cine plătește Paștile, duce prescura și vinul la biserică pentru sfințit. Tăt în Joia Mare să făce curăţănie la biserică cu tineretu: şterjei jamurile, şurluiei podelile, ştergurile le ducei acasă şi le spălai. Joia sara să bagă la beserică, era care nu mâncau mnică de joia sara până în zâua de Paşti, nici nu mânca nici nu beie apă, ala îi postu săc, postu lui Cristos” – Tiptiș Maria, Fildu de Mijloc.
În Joia Mare sunt interzise şi pentru cei care nu ţin postul efectiv: oţetul şi urzicile. Se spune că, atunci când era răstignit pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, înţepându-i rănile, şi stropit cu oţet, pentru a-i provoca şi mai multe usturimi. Mai mult, atunci când a cerut câteva picături de apă, i s-a dat oțet.
