Martie în calendarul popular – obiceiuri, tradiții și credințe
Calendarul popular românesc reprezintă un sistem tradițional de organizare a timpului, fundamentat pe alternanța anotimpurilor, pe ritmurile naturii și pe succesiunea sărbătorilor religioase. În spațiul rural, activitățile agricole erau corelate cu reperele simbolice și rituale ale anului, iar luna martie marca un moment de tranziție esențial între iarnă și primăvară. Sărbători precum Sfinții 40 de Mucenici (9 martie), Alexeii (17 martie) sau Buna Vestire (25 martie) funcționau ca indicatori simbolici ai schimbării vremii și ai începutului muncilor câmpului.
Omul satului tradițional își organiza lucrările agricole (curățarea terenului, pregătirea uneltelor, semănatul timpuriu) în concordanță cu aceste repere, considerând că respectarea rânduielii sărbătorilor asigura echilibrul dintre om, natură și sacru. Astfel, calendarul popular nu avea doar o funcție practică, ci și una normativă, integrând munca agricolă într-un cadru spiritual și comunitar coerent.
În satul tradițional luna martie era considerată o lună grea:
„Luna lui martie îi tare gre și pântu iosag și pântu oamini, așe zâceu demult. Atunci n-o fost așe bune nutrețăle, era vremea de le prindei la plug și abie mereu care nu erau hrănite. Atunci mureu mulți care aveu cu plămânii și cu inima, atunci n-o fost atătea leacuri. Atunci zâceu: no, iară a duce martie pă mulți. Că amu îi cald, amu îi frig și răceu la plămâni. Când am fost prunci, atunci n-o s-o știut nime de mărțișor, era bine dacă aveu o pită pă masă, era după război, o fost greu” – Mirșidan Floare, Recea Mare.
Sfinții Mucenici sau Patruzăci de Sfinți
În ziua de 9 martie se sărbătoresc cei 40 de Mucenici. E ziua când se deschid porțile Raiului și se împarte pentru sufletul celor adormiți, făcându-se în unele zone 40 de colaci (mucenici). Se spune că în această zi, toate rugăciunile pentru sufletul celor adormiți sunt ascultate de Dumnezeu. Se mai spune că ziua mucenicilor încheie sezonul cu vreme capricioasă, lăsând loc zilelor calde de primăvară.
„Tătdeauna ne-am băgat în biserică când o fost Patruzăci de Sfinți. Aici așe să știe că în zâua asta, cine n-are zî de nume (de sfânt), astăzi să sărbătorește. Mai era vorba, că, cum îi vremea atunci, așe va fi 40 de zâle” – Pavel Ana, Preoteasa.
Cuviosul Alexie – Alexeii
Este sărbătorit mai ales de către femei. În această zi se dezgheață și se deschide pământul pentru arătură; pentru că acum ies la lumină toate gângăniile și insectele care nu pot zbura: șerpii, broaștele, șopârlele, vietățile care și-au petrecut iarna în sânul pământului. Dacă nu se respectă această zi, se spune că atunci Sfântul Alexie îi trimite celui vinovat de neascultare toate gângăniile pe la casă, iar, dacă un om este mușcat de un șarpe, se crede că acela a lucrat în această zi. Nu se aduc în casă, în această zi, lut, baligă și surcele, pentru că odată cu ele pot fi aduse tot felul de insecte, care ies de prin pereți sau intră în casă, se strecoară prin toate ungherele ori ies înaintea omului și îl necăjesc, sau pot să muște vitele și să le strice. Se mai crede că este ziua în care încep să cânte broaștele; dacă ele cântă mai devreme de această zi, atunci primăvara va fi lungă și rea, cu multe zile reci și chiar viforoase, iar dacă încep să cânte chiar acum, este semn că vor veni zile călduroase, nu va mai da îngheț și nici nu va mai ninge.
Capul primăverii
„Ala îi în 21 martie. Zâce tata: haidați prunci, sculați-vă că-i Capu primăverii, da neaua-i botori (grămezi) pân ocol, nu știu ce vară a hi. Atunci, dacă era vreme bună în 21 martie, să desprimăvăra repide și era vară bună, să făce mălaiu, dacă nu, atunci ploie” – Mirșidan Floare, Recea Mare.
Buna Vestire – Blagoveștenie – Ziua Cucului
Buna Vestire este sărbătoarea în care Arhanghelul Gavril a anunțat-o pe Fecioara Maria că va da naștere Mântuitorului Iisus, fiul lui Dumnezeu.
Este o sărbătoare a bucuriei. Prin urmare, de Buna Vestire nu este bine să te cerți cu nimeni. Cei care nu respectă această tradiție vor avea ghinion tot anul.
Sărbătoarea de Buna Vestire a primit în tradiția populară și denumirea de Ziua Cucului, denumire legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de Blagoveștenie și se sfârșește la Sânziene sau Sân Petru.
În această zi de mare sărbătoare, cucul cântă prima oară. Pasărea anunţă sosirea efectivă a primăverii, cântecul cucului trebuie așteptat de oameni cu veselie, cu stomacul plin și cu buzunarele pline de bani, astfel vor putea beneficia de lucruri bune în anul ce va urma. Dacă cântecul cucului ne va surprinde posomorâți și cu stomacul gol, atunci e semn rău, se spune că „te-a spurcat cucul”, iar peste an lucrurile nu vor merge tocmai bine.
Se mai crede, de asemenea, că ouăle făcute în ziua de Buna Vestire nu sunt bune de pus sub cloști. Astfel, gospodinele obișnuiesc să arunce ouăle din cuiburile păsărilor de curte, căci ies pui strâmbi, suciți, cu două capete.
În tradiţia populară se mai spune că 25 martie este prima zi a anului în care începe să cânte cucul. Fetele şi feciorii când îl aud prima dată cântând îl întreabă: „Cucule, cucule, câţi ani mai am până ce m-oi mărita/însura?”. Dacă cucul, după această întrebare nu mai cântă, e semn de bucurie, că se vor mărita/însura degrabă, iar dacă cântă mai departe, de câte ori cântă cucul, atâţia ani mai au de aşteptat până la măritiş.
O altă tradiţie are legătură cu vremea din această zi de sărbătoare. Se spune că aşa cum va fi ziua de Buna Vestire va fi și cea de Florii şi de Paşte.
Tot în această zi se adună lucrurile de prisos de prin curţi şi li se dă foc.
„În 25 martie îi și zâua cucului, atunci vine cucu, da când ştii că trebuie să vină, începând de la începutul lui martie eşti pregătit să ai bani în buzunar că dacă vine cucu şi te prinde fără bani îi rău, dacă ai bani zici: Cucule, cucuţule, cu bani m-ai aflat, cu bani mă lasă, tot anu îţi mere bine. Dacă auzi întâi pupăza atunci ”te poţi bate tăt anu şi de deal şi de vale” că anu ala nu-ţi mere bine, dacă ai auzât pupăza înaintea cucului” – Fărcaș Vilma, Cheud, Sălaj.
„De Buna Vestire trăbuie să ai bani la tine în buzunar, că zâce că dacă ai bani când cântă cucu nu ești năcăjit tătă vara și zâcem: cucule, cucuțule, câte pene ai pă tine, atâția bani să am pă mine! Zâci de tri ori și zvârlem on ban păstă casă sau unde eram” – Palcea Mariana, Fizeș.
„Cum îi zua de Buna Vestire, așe-i zâua de Paști. Din zâua asta începe să crească iarba. De atunci, la oaie și la cal nu mai trebe să-i pui otavă în iesle, că-și cotă dacă o țâpi afară” – Mirșidan Floare, Recea Mare.
Olimpia Mureșan, muzeograf
