În județul Sălaj au fost descoperite, de-a lungul timpului, în 70 de localități, peste 150 de puncte cu urme arheologice datate în epoca romană. Toate în afara Provinciei romane Dacia Porolissensis. Dintre toate aceste descoperiri, 140 sunt așezări locuite de daci liberi sau de germanici și de comunități mixte de daci și germanici, ajunși în preajma războaielor marcomanice din timpul împăratului Marcus Aurelius (161-180 p.Chr.).
Relieful zonei se caracterizează prin suprafeţe plane ori uşor ondulate şi cu culoare largi de vale. Dealurile Silvaniei sunt caracterizate de altitudini joase, de cca 150-400 m. Principalele râuri care străbat această zonă aflată la vest de Munţii Meseş sunt: Barcău, Crasna, Zalău şi Sălaj, ele constituind căile de pătrundere a ”barbarilor” din epoca romană spre provincia romană. Descoperirile arheologice indică utilizarea prioritară a văii Crasnei și valea Zalăului până în faţa Porţii Meseşene, ca drum şi cale de acces spre interiorul actualei Transilvanii.
În această perioadă, atât în Depresiunea Silvaniei, cât și în restul zonei de nord-vest a României, au loc importante interacţiuni între două entităţi distincte: Imperiul Roman şi locuitorii dinafara graniţelor sale; aceste schimbări au provocat o dezvoltare a culturii materiale extinsă pe parcursul a trei secole, cu multiple influenţe venite atât din partea civilizaţiei romane, cât şi din nordul Carpaţilor, din arealul culturilor germanice sau dinspre Câmpia Maghiară, din arealul culturii materiale sarmatice. Sfârşitul acestei perioade de dezvoltare este undeva la mijlocul sau în cea de a doua jumătate a secolului al V-lea când, după declinul imperiului hunic, s-au produs schimbări majore în evoluţia culturii materiale din acest spaţiu.
După a doua jumătate a secolului al II-lea, în Depresiunea Silvaniei se produc modificări importante. Primele aşezări barbare apar în faţa limes-ului meseşean, după anul 160 e.n. Au fost încadrate cronologic, pe baza descoperirilor arheologice, în secolele II-III p.Chr., punctele cu descoperiri arheologice de la: Zalău – Crecuţa/Fânaţe, Zalău – Dealul Lupului/Farkas Domb, Zalău – Bd. Mihai Viteazul, Zalău – Valea Miţii, Zalău – ISCIP, Zalău – Str. Republicii, Valcău de Jos, Şimleu Silvaniei – Str. Tudor Vladimirescu, Sâncraiu Silvaniei, Pericei – Gouţ, Pericei – Darvas, Panic – Uroikert, Mirşid – Pe Luncă, Hereclean – La Toduţ, Crişeni – Orăşel, Crasna, Badon – Doaşte, Badon – La Nove, Aghireş – La Pod.
O parte dintre aşezările menţionate anterior îşi continuă existenţa şi la sfârşit de secol III – început de secol IV p.Chr., altele se dezvoltă doar în această perioadă. Dintre punctele cu descoperiri arheologice databile în această perioadă se pot menţiona cele de la: Nuşfalău – Țigoiu lui Benedek/Râtu Mare, Mirşid – Pe luncă/Fântâna Albă, Cosniciu de Jos – Valea Cerişei şi La Canal, Cehei – Nove, Misig şi Omanu Între Urât, Bulgari – La Izvoare, Bocşa – La Pietriş, Bobota – Dâmbu Rotund.
Seria de așezări a fost completată recent cu o descoperire inedită și insolită din hotarul localității Marin, amplasată în bazinul hidrografic al văii Crasnei. În Marin se mai cunoaște o descoperire, datată aproximativ în această perioadă, la locul numit Dâmbul Lăcuțului. În acest loc au fost efectuate sondaje arheologice, fără a se descoperi contexte arheologice concludente. Fragmentele ceramice, recoltate cu această ocazie, aparțin populației de germanici (vandali timpurii) care au pătruns în zonă în a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr.
Noua descoperire presupune o așezare suprapusă actualmente de centrul localității Marin. Ea ne-a fost relevată de o descoperire întâmplătoare realizată de Teodor Șandor cu prilejul unor amenajări din cadrul propriei grădini. Cu această ocazie a descoperit o strachină întreagă, modelată la roata olarului și ornamentată prin ștampilare cu rozete și cercuri concentrice. Strachina are culoare cenușie, datorată arderii în cuptor prin prezența redusă a oxigenului. Recipientul, aflat într-o stare excelentă de conservare, a fost predat Direcției Județene pentru Cultură Sălaj, de către rudele descoperitorului, conform legislației în vigoare.
Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, prin arheologul Horea Pop, a efectuat, în toamna acestui an, o cercetare de teren la locul descoperirii, împreună cu arheologul Daniel Culic din cadrul Direcției Județene pentru Cultură Sălaj. Observațiile de la fața locului au confirmat presupunerea că la Marin este vorba despre o nouă așezare databilă în epoca romană. Au mai fost descoperite fragmente ceramice modelate cu mâna și la roată, de factură dacică. Însă ceea ce frapează este starea excelentă de conservare a vasului predat instituțiilor de cultură de către Șandor Alina și Șandor Mariana, rudele descoperitorului.
Deși a efectuat numeroase cercetări sistematice sau de salvare într-o serie de situri ”barbare” din preajma limesului roman de pe Munții Meseș, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău nu deține recipiente ceramice conservate la nivelul celui descoperit de curând în localitatea Marin. Cu atât mai mult este de apreciat grija cu care a fost prelevat din pământ de către localnicul Teodor Șandor.
Acest tip de veselă, modelată la roata olarului, era realizată în ateliere specializate, arsă în cuptoare cu randament superior, la 900-1000 grade.
În Depresiunea Silvaniei s-a constatat prezența a trei tipuri de ateliere: ateliere de produs ceramica, ateliere de prelucrare a cornului și ateliere metalurgice. Fiecare dintre aceste tipuri de complex arheologic este stabilit pe baza existenței unor contexte/și complexe specifice; la fel de importantă este și natura materialului arheologic descoperit în cadrul lor sau în apropierea lor. Atelierele de produs ceramica sunt puse în relație atât cu cuptoarele de ars ceramica, cu gropile din care se extrăgea lutul necesar acestei operațiuni (Panic – ISCIP/Teodor-1; Zalău V. Miții-2), cât și cu materialul ceramic. Cele din depresiune sunt de dimensiuni restrânse, în parte, datorită caracteristicilor fizico-geografice ale terenului și sunt prevăzute doar cu câte un cuptor. Puncte cu descoperiri de acest tip au fost făcute la: Panic – ISCIP/Proprietatea Teodor (1), Zalău Valea Miții (1), Zalău Bd. Mihai Viteazul nr. 104-106 (1). Ceramica produsă aici imită ceramica de tip Porolissum, aplicând tehnologie romană pe fond și preferințe locale. Este cunoscut gustul localnicilor pentru categoria ceramică cenușie încă din secolele III-II a.Chr. odată cu producția ceramică promovată de celți, care au aduc cu ei tehnologia, nu doar a ceramicii modelate la roată, ci și arderea acesteia în cuptoare specializate. Mai apoi, dacii au preluat tehnicile și modul de ardere, reușind să crească procentul ceramicii modelată la roată de la 15% la 25% în perioada preromană, iar mai apoi, în perioada Provinciei Dacia, la 75% în așezările din afara acesteia.
Cu toate că atelierele descoperite sunt de mici dimensiuni, având câte un cuptor cu un pilon central și o groapă de deservire, ele vor propaga pe întreg bazinul Tisei Superioare ceramica cenușie cu decor ștampilat.
Dr. Horea Pop, cercetător științific
