Castrul roman de la Buciumi, comuna Buciumi, județul Sălaj, a fost cercetat arheologic în cadrul mai multor campanii arheologice (Cociș 2018, p. 119-121), cele mai consistente fiind cele cuprinse între anii 1963 și 1976, a căror rezultate s-au materializat într-o monografie arheologică (Chirilă et al. 1972; Gudea 1997) (fig. 1). Chiar dacă datele de care dispunem nu sunt certe, se pare că denumirea antică a așezării de la Buciumi era Docidava (Deac 2013, p. 265; Nemeti 2014, p. 66; Petruț 2018, p. 45). Cercetarea axată pe descoperirile din castru, cercetare care continuă și în prezent având rezultate deosebite, a culminat cu apariția în ultimii ani a unei noi monografii care vizează aspecte ale vieții cotidiene a soldaților romani, ,,văzută” mai ales prin prisma ceramicii romane descoperită în barăcile castrului (Petruț 2018).
Ceea ce știm până în prezent este că în acest castru au fost cantonate succesiv mai multe unități militare auxiliare cu efective de aproximativ o mie de soldați. În ordine cronologică, prima este cohors I Flavia Ulpia Hispanorum, atestată prin tesserae militares descoperite aici (Dana, Deac, în curs de publicare), urmată apoi de cohors II Augusta Nervia Brittonum care o înlocuiește pe cea dintâi în vremea împăratului Hadrian și care, la începutul secolului al III-lea d. Chr., în vremea domniei împăratului Caracalla (212-217 d. Chr.), este încă cantonată aici (Piso, Deac 2018, passim). Mai apoi, în perioada tulbure a deceniilor finale ale provinciei Dacia este posibil să fi staționat la Buciumi și alte unități militare (Piso 2016).
Fig. 1. Harta Daciei Porolissensis cu punctul roșu marcând locația castrului roman de la Buciumi (© D. Deac). În medallion, harta Daciei romane (© limesromania.ro).
Printre descoperirile importante ieșite la iveală în campania arheologică desfășurată în 1964 se numără și un artefact rar întâlnit în lumea romană. Este vorba despre o cătușă din fier, bine păstrată, având un diametru interior de 7 cm. De remarcat este faptul că acest artefact a fost inițial interpretat ca o zăbală (Chirilă et al. 1972, p. 78, nr. 14, pl. CVI/2, desen). Mulți ani mai târziu, în 2018, a fost realizată o interpretare corectă a acestui artefact de către Silvia Mustață și Dorottya Nyulas, demonstrându-se fără putință de tăgadă că avem de-a face cu o cătușă care era legată la un lanț, pandantul său fiind cătușa cu lacăt și cheie (Mustață, Nyulas 2018, p. 113) (fig. 2).
Fig. 2. Cătușa descoperită la Buciumi – MJIAZ, fără număr de inventar; foto dreapta – autor D. Deac; desen după Chirilă et al. 1972, pl. CVI/2.
Fig. 3. Planul castrului de la Buciumi cu punctul roșu marcând locația descoperirii (redesenat după Petruț 2018, p. 160, pl. 2). În medalion: propunerea de reconstituire a zonei centrale a castrului, inclusiv clădirea comandamentului (principia) – clădirea A pe plan (arhiva MJIAZ).
De remarcat este faptul că primii autori care publică această piesă arheologică menționează că ea a fost găsită în baraca nr. 5 (vezi mai sus), dar în realitate ea a fost descoperită în clădirea comandamentului (principia), în camera denumită conventional ,,H”, conform fișei piesei păstrată în arhivele Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău (fig. 3). Acest fapt nu este deloc surprinzător deoarece și în castrul de la Călugăreni, județul Mureș, a fost descoperită o piesă asemănătoare, care provenea tot din clădirea comandamentului (Mustață, Nyulas 2018). Pe lângă alte descoperiri de pe frontiera nordică a Imperiului Roman, poate cele mai bune și, în același timp, complete analogii privind cătușele de la Buciumi și Călugăreni se regăsesc în depozitul compus din piese din fier descoperit în castrul auxiliar de la Künzing (fig. 4), pe limes-ul german (Mustață, Nyulas 2018, p. 113).
Este dificil de spus, din lipsă de date suplimentare, dacă aceste cătușe erau folosite pentru prizonierii capturați sau în vederea pedepsirii soldaților insubordonați. Dată fiind locația unde a fost găsit acest artefact, este posibil ca acea compartimentare a clădirii comandamentului, denumită convențional ,,H”, să fi funcționat ca o închisoare, denumită în limba latină carcer. Doar un singur edificiu cu o astfel de funcționalitate a fost descoperit până în prezent în Dacia romană și anume în castrul legionar al legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum (Alba-Iulia). Trebuie spus faptul că organizarea internă a castrelor legionare diferă în mai multe privințe față de cele auxiliare. Astfel, în castrul legionar de la Alba-Iulia, închisoarea nu se afla poziționată în clădirea comandamentului (Cupcea 2024, p. 152-153), pe când în castrele auxiliare, cătușele de la Buciumi și Călugăreni, sugerează existența unor astfel de închisori în compartimentele aflate în clădirea comandamentului.
Fig. 4. Cătușele descoperite la Künzing, Germania (reprodus după Mustață, Nyulaș 2018, p. II/1).
Dr. Dan Augustin Deac, cercetător științific
Bibliografie:
E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, C. Pop, Castrul roman de la Buciumi, Cluj 1972.
H. Cociș, Archaeologia Porolissensia. Repere generale în cercetarea arheologică a epocii romane de pe teritoriul județului Sălaj, în: D. Băcueț-Crișan, S. Băcueț-Crișan, I. Bejinariu, H. Pop, H. Cociș, D. Deac, 100 de ani de cercetări arheologice în Sălaj (1918-2018), Cluj-Napoca 2018, p. 117-145.
G. Cupcea, Latin Inscriptions from the Legionary Fortress of Apulum, Viena 2024.
D. Dana, D. Deac, Tesserae militares et instrumenta inscripta à caractère militaire en Dacie romaine (IDR Mil), în curs de publicare.
D. Deac, The Toponymy of Dacia Porolissensis in the Light of Recent Research, Ephemeris Napocensis 23, 2013, p. 261-270.
N. Gudea, Castrul roman de la Buciumi / Das Römergrenzkastell von Buciumi, Ghid al monumentelor arheologice din Dacia Porolissensis / Führer zu archäologischen Denkmäler aus Dacia Porolissensis 2, Zalău 1997.
S. Mustață, D. Nyullas, A New Iron Shackle from the Military Fort at Călugăreni (Mureș County, Romania), în: O. Tutilă, C. Cristescu, N. C. Rișcuța, A. T. Marc (eds.), Archaeological Small Finds and Their Significance. Proceedings of the International Symposium from Deva – Geoagiu Băi, 23rd – 25th of March 2017, Cluj-Napoca 2018, p. 111-118.
S. Nemeti, Finding Arcobadara. Essay on the geography and administration of Roman Dacia, Cluj-Napoca 2014.
D. Petruț, Pottery and Military Life. Ceramic Assamblages from the Barracks of the Auxiliary Fort at Buciumi, Dacia Porolissensis, Cluj-Napoca 2018.
I. Piso, Die rätselhafte cohors I Augusta aus der Dacia Porolissensis, în: R. Ardevan, E. Beu-Dachin (eds.), Mensa rotunda epigraphica Napocensis, Cluj-Napoca 2016, p. 35-46.
I. Piso, D. Deac, Eine neue kaiserliche Statuenbasis von Buciumi und Caracallas Reise nach Dacia Porolissensis, C. S. Sommer/S. Matešić (Hrsg.), Limes 2015. Proceedings of the XXIII. International Limes Congress Ingolstadt 2015. Akten des XXIII. Internationalen Limeskongress in Ingolstadt 2015 (Beiträge zum Welterbe Limes Sonderband 4), Mainz, 2018, p. 756-762.
