În atelierul din Cluj, alături de sotia sa, Margareta
Arta este cel mai sublim, dar în același timp, cel mai complex mod de manifestare a sufletului, a caracterului unui individ. Prin produsul artistic de multe ori ajungem în cele mai îndepărtate unghere ale sufletului creatorului de artă, descoperi cele mai ascunse taine – muza. Înainte de a intra pe tărâmul muzelor maestrului Ioan Sima, se impune să facem cunoștință cu omul din spatele artistului. În 15 ianuarie 1966, Ion Irimescu nota în Cartea de impresii a maestrului Sima:
,,Cînd intri în atelierul cu atmosfera intimă imprimată de discreţia şi modestia lui Sima, trăieşti aceiaşi adîncă emoţie pe care ai nutrio, dacă ai pătrunde într-o lume în care realul s-ar împleti cu irealul. Pe păreţi frînturi smulse din viaţă de mîna lui iscusită de vraci, revarsă fără precupreţire în lumina ochilor, în gînduri, în suflet, ecoul marilor frumuseţi şi emoţii ce numai arta adevărată ţi-o poate oferi”.
De multe ori s-au făcut referiri la mărturisirile artistului cu privire la mediul geografic şi moral în care şi-a trăit şi cultivat „primele simţiri pentru frumos”. Interpretarea acestor confesiuni facilitează nu numai înţelegerea formării sensibilităţii şi personalităţii sale artistice, dar şi cunoaşterea sensului poetic care-i definește întreaga creaţie. Ioan Sima a pictat flori, portrete, peisaje, cu sensibilitatea care i-a direcţionat întreaga creaţie, a zugrăvit o lume a lui, o lume a frumosului, înţeles în aceeaşi măsură şi sub aspect estetic. Portretul ne apare în opera lui Sima ca un stimulent permanent ce i-a ţinut treaz spiritul de investigaţie, artistul consideră că un portret implică exigenţe de reprezentare şi exprimare psihologică în măsura în care sublinierea caracteristicilor individuale o pretinde.
Opera unui artist este o altfel de reflecţie în oglindă a vieţii sale, fapt care nu ne permite să înțelegem creațiile marilor artişti dacă se face abstracţie de viaţa lor. Iar viaţa lui Ioan Sima a fost o necunoscută marelui public. Fiind o personalitate timidă, retrasă, plină de nehotărâri şi regrete, artistul a fost considerat de presa vremii neinteresant din punct de vedere al can-canurilor vieţii de zi cu zi. Muză, prietenă, confidență, Zoe Iustina Martin în Înfățișarea Afroditei, amintiri despre Ioan Sima, ne face cunoștință cu omul și viața tumultoasă ascunsă sub magia penelului ce a zugrăvit pe pânze povești nemuritoare, scoțând la lumină cele mai tainice secrete ale sufletului său. Muză-prietenă-confidentă, femeia a jucat un rol important în viața marilor artiști. Maestrul Sima a fost înconjurat numai de muze, ele l-au însoţit în toate clipele, la bine, la rău, cât și în momentele de nostalgie. Puțini dintre artiștii artei plastice românești au fost înconjurați numai de personaje feminine, ca Nacu Sima. Pictura sa este rodul acestor iubiri împărtăşite sau nu, de multe ori pătimaşe.
În atelier alături de portretul unei prietene
Elogiul misterului feminin este o constantă întâlnită în pictura românească, precum și în sculptură. Ioan Sima, profund și misterios în taina explorării femeii, a fost interesat să descopere senzualitatea ascunsă a făpturii prin interesul manifestat de a surprinde expresia feței, mai ales a ochilor care exprimă cele mai tainice gânduri. Nacu Sima a explorat gândurile cu propriile sale metode, ajutându-se de talentul și sensibilitatea caracteristică. În schimb, în sculptura lui Ion Irimescu, prieten de o viață a lui Ioan Sima, întâlnim un alt elogiu adus femeii, dar complet diferit. Irimescu a fost atras de trupul femeii, de liniile armonioase, în multe lucrări luând decizia de a elimina părțile neesențiale problemei studiate și a se concentra pe punctele de interes, senzualitatea curbelor. Sculptura lui Irimescu este un elogiu trupului feminin, aspect pe care, totuși, într-o mica măsură, îl regăsim și în creația maestrului Sima în cadrul numeroaselor schițe păstrate sub formă de studiu al corpului uman.
Tors, Ion Irimescu
Francisc Gáll, nota într-un articol că: „(…) modul său de exprimare este simplu, direct şi natural, refuzînd falsele bravuri ale gustului modern”. Tablourile sale oglindesc cu fidelitate caracterul modelului. În special, sunt remarcabile portretele de femei, în care bucuria, gingășia și dragostea de viață sunt redate printr-un joc duios și nuanțat al liniilor, care se detașează calm pe suprafața uniformă a fondului, sugerând volumul și marcând detaliul definitoriu. Multe dintre portretele lui Sima sînt surprinzătoare pentru nervul trăsăturii de penel, pentru verva lor, pentru spontaneitatea lor, pentru tinereţea lor de o mare puritate”.
Reuşita impresionantelor serii de portrete a fost posibilă datorită talentului înnăscut coroborat cu îndelungul studiu asupra anatomiei umane, după cum ne dezvăluie numeroasele schițe și crochiuri, păstrate în colecția Galeriei de Artă Ioan
Schiță, Mapa artistului Ioan Sima, din Colecția de artă Ioan Sima
Sima, unele dintre ele fiind transpuse pe pânză, concretizate în memorabile tablouri. Puternic individualizate, ilustrând caractere distincte, bărbații, femeile și copiii portretizați de Sima dezvăluie viața lăuntrică a personajului, expresia feței fiind transpusă printr-o stare a sufletului modelului. ,,Numeroase sînt portretele de femei, în care elogiul frumuseţii şi gingăşiei este direct şi emoţionant, comunicat eficient de o fulgurantă scînteiere a transparenţelor, de tuşele graţioase, printre care lumina se strecoară molcom dar învăluitor.” (Mircea Țoca «ION SIMA», 1979, Editura Meridiane).
Începând cu a doua perioadă de creație, o caracteristică definitorie în redarea portretului devine simplitatea și acuratețea planului pictural în care jocul de linii întrepătruns de zgârcenia culorii imortalizează figura modelului și redă cele mai definitorii trăsături ale acestuia, lăsând uneori prin insistenta hașurare a privirii să răstălmăcim cele mai mari taine. ,,Cu o surprinzătoare naturaleţă şi simplitate sînt relevate date ale caracterului, insistînd doar asupra cîtorva elemente: ovalul feţei, gura lineară, nasul punctiform şi acei ochi inconfundabili, cu haşuri decorative peste pupilele dilatate, privind franc, evocînd puritate şi nobleţe spirituală.” (Negoiță Lăptoiu, Prefaţă catalog «Sala Dalles», 1978, Expoziţia retrospectivă Ion Sima, noiembrie – decembrie, Bucureşti).
Schiță, Mapa artistului Ioan Sima, din Colecția de artă Ioan Sima
În desen, acuarelă, pastel şi ulei, Ion Sima a realizat numeroase portrete care impresionează prin economia de mijloace şi jocul liniilor de creion sau pensulă. Artistul reușește să empatizeze cu universul sufletesc al modelului, să selecţioneze caracteristicul și să redea pe suprafata planului pictural prezența umană într-un mod simplu, firesc și pregnant.
Vizionare expoziție AICI!
