Back to all Post

Mișcarea culturală feministă din Sălaj

Mișcarea culturală pentru emanciparea femeii își are originea la noi încă din timpul Revoluției de la 1848, fiind trecută în programul revoluționar pașoptist.

După 1848 mișcarea a devenit mai bine organizată, evoluând spre asociaționismul de tip modern, fundamentat pe criterii socio-profesionale sau naționale.

Maria Baiulescu, președinta Reuniunii Femeilor Române din Brașov

Un moment de referință în istoria mișcării feministe din Transilvania l-a constituit înființarea, în martie 1859, la Brașov, a primei asociații a femeilor române, sub numele de „Reuniunea femeilor române”.

Inițiativa a avut un ecou deosebit, soldându-se cu organizarea de reuniuni, comitete sau societăți ale femeilor în mai multe orașe transilvănene, precum Lugoj (1863), Abrud (1865), Mediaș (1870), Turda (1880), Sibiu și Șimleu Silvaniei (1881), Arad (1884), Hunedoara (1886), Cluj (1888) etc.

Activitatea femeilor române sălăjene în timpul Războiului de Independență

În timpul Războiului de Independență (1877-1878), femeile române sălăjene s-au implicat în mod deosebit în acțiunile de solidarizare cu România, organizând acțiuni de colectare de ajutoare în scopul sprijinirii răniților români. Au fost organizate următoarele centre de colectare: Zalău, avându-i ca responsabili pe protopopul Teodor Pop și Emilia Pop, n. Mărcuș; Șimleu Silvaniei, responsabil Maria Barboloviciu, soția vicarului Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu; Cehu Silvaniei, responsabil Elena Pop, fiica lui George Pop de Băsești.

Tânăra Elena Pop, în vârstă de 15 ani, își începe activitatea în zona Cehu Silvaniei pe la sfârșitul lunii august 1877. Îndrumată de tatăl său și dând dovadă de un înalt act de curaj și patriotism, ea a adunat ofrande materiale și bănești, în sumă de 193,60 florini și 23 lei, scamă în cantitate de 12,650 kg și alte ofrande pe seama ostașilor români răniți, pe care le-a expediat pe adresa Iuditei Măcelariu din Sibiu, pentru a fi trimise centralizat Crucii Roșii din București.

Maria Barboloviciu n. Bocşa (1840-1896)

Emilia Pop n. Mărcuș (1852- 1934) – inițiatoare a mișcării feministe sălăjene

Elena Pop, cu sotul său, Francisc Hossu Longin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comitetul de inițiativă

Inițiativa înființării Reuniunii Femeilor Române Sălăjene a aparținut Emiliei Pop n. Mărcuș, care la vremea respectivă locuia în Zalău și s-a remarcat în acțiunea de colectare de ajutoare pentru soldați în timpul Războiului de Independență (1877-1878).

Inspirată de articolele publicate în revista „Familia” despre reuniunile femeilor române din Brașov, Făgăraș și Zărnești, la 15 decembrie 1879 le cere, ca model, statutele lor. Acestea au fost analizate de către George Pop de Băsești, fiica sa Elena și Andrei Cosma, iar în urma unui apel al Elenei Pop are loc o primă întrunire la Băsești, în data de 21 februarie 1880, dar care și-a atins scopul doar parțial, la întrunire neputând participa decât 10 femei sălăjene, din diferite piedici. Totuși, s-a hotărât alegerea unei conduceri provizorii. În funcția de președinte a fost aleasă Maria Cosma n. Dragoș, soția lui Andrei Cosma, la vremea respectivă pretor al cercului Tășnad, iar ca secretar a fost ales Demetriu Suciu din Cehu Silvaniei. Cei doi au primit misiunea de a alcătui statutele și a le trimite la ministerul ungar pentru a fi aprobate.

Adunarea generală de constituire a reuniunii – 18 noiembrie 1881

Clara Maniu n. Coroianu (1842-1929)

Adunarea generală constituantă a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S.) a avut loc la 18 noiembrie 1881, în Șimleu Silvaniei, fiind prezidată de Maria Cosma, președintele interimar al reuniunii. În această adunare generală s-a dat citire statutelor, prin secretarul interimar, Demetriu Suciu și s-au înscris 13 membri fondatori. De asemenea, s-au înscris încă 37 membri ordinari. A urmat alegerea biroului și a comitetului de conducere al reuniunii. Cu unanimitate de voturi, Clara Maniu n. Coroian, mama lui Iuliu Maniu, a fost aleasă în funcția de președinte, Maria Dragoș n. Dragoș vicepreședintă, casieră Emilia Pop n. Mărcuș, controlor Elena Pop, fiica lui George Pop, secretar al reuniunii a fost ales Vasile Pop, soțul Emiliei Pop, iar bibliotecar Valentin Pop. În comitetul de conducere al reuniunii au fost alese următoarele: Maria Barboloviciu n. Bocșa, Ludovica Oros, Maria Cosma, Emilia Pop n. Mărcuș, Eleonora Nichita, Elena Pop, iar ca membrii supleanți în comitet au fost alese Susana Bădescu n. Aciu, Victoria Vicaș n. Papiriu, Veronica Vicaș n. Muste. Tot în această adunare au fost aleși ca membri de onoare ai reuniunii George Barițiu și Iosif Vulcan.

Scopul înființării reuniunii și mijloacele materiale

Conform statutelor, scopul înființării reuniunii era „înaintarea învățământului poporal și al industriei de casă cu deosebită privire la sexul femeiesc din comitatul Sălajului”.

Pentru atingerea lui, urmau să servească ca mijloace materiale taxele anuale ale membrilor reuniunii, donații și fondurile obținute din organizarea unor petreceri și conferințe.

Un sprijin material deosebit l-au avut în banca „Silvania” din Șimleu Silvaniei, care dona anual suma de 300 florini. De asemenea, a cumpărat localul pentru școala de fete din Șimleu Silvaniei, pe care a și întreținut-o din punct de vedere material.

Conducerea Reuniunii

Clara Maniu și fiica sa, Elena, măritată Pop, la căsătoria acesteia – Zalău – 1886

Maria Cosma, n. Dragoș (1851-1938)

Prezidentele reuniunii până la 1924 (din foto lipsește Clara Maniu)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De-a lungul existenței sale, reuniunea a avut în fruntea sa personalități marcante ale vieții publice sălăjene: Clara Maniu (1881-1897); Maria Cosma (1897-1910); Emilia Pop (1910-1919); Elena Gheție (1919-1923);Adela Meseșan (1923-1924); Elena Aciu (1924-1932); Valeria Căpîlnaș (1933-1936); Victoria Sabo (1936-1940). Dintre membrele cu o activitate susținută remarcăm pe inițiatoarea reuniunii Emilia Pop n. Mărcuș, Elena Pop Hossu Longin, Cornelia Maniu, Victoria Vicaș, Eugenia Barboloviciu, Eliza Cocian, Livia Ghiurco, Volumnia Gheție, Eugenia Lobonțiu, Cornelia Ossian, Irina Tarția, Maria Ancean, Laura Pop etc.

Adunările generale ale reuniunii înainte de Marea Unire

Începând cu anul 1882, adunările Reuniunii Femeilor Române Sălăjene s-au ținut împreună cu cele ale Despărțământului sălăjean al Astrei, iar din anul 1885 s-au desfășurat în satele cu populație românească mai numeroasă. În acest context, adunările generale anuale au devenit adevărate sărbători culturale-naționale românești.

Organizarea adunărilor în mediul rural a urmărit să intensifice procesul de culturalizare a țăranului român și să strângă legăturile între satele sălăjene.

În colaborare cu despărțământul Șimleu al Astrei și cu Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, femeile române din Sălaj au organizat numeroase acțiuni culturale, organizând și numeroase expoziții, dintre care amintim participarea la Expoziția Generală din anul 1906, organizată la București în cinstea celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I al României și mileniul „descălecării” împăratului Traian în Dacia. De asemenea, au adunat fonduri pentru un teatru românesc, ajutoare pentru elevi etc. Reuniunea a luat parte direct la organizarea și desfășurarea adunărilor generale ale Astrei transilvănene (1878 și 1908), și Societatea pentru Fond de Teatru Român (1901).

Reuniunea Femeilor Române Sălăjene și „bardul de la Mircești”

În această perioadă, atenția tuturor românilor era îndreptată spre Mircești, unde bardul Vasile Alexandri trăia retras la moșia sa, și era subiectul unor „ovațiuni iubiliare entusiaste”, în urma succeselor sale strălucite pe terenul poeziei românești.

În acest context, femeile române sălăjene l-au felicitat pe „nemuritorul poet” și i-au trimis un cadou, care consta într-un covor „lucrat măiestrit” de către femeile române sălăjene.

Impresionat de cadoul primit, bardul de la Mircești le-a trimis următoarea scrisoare:

Vasile Alecsandri – bardul de la Mircești

Mircești, 6/8 Ianuarie 1884.

Respectabile Doamne: Maria Barboloviciu, Clara Maniu, Emilia Pop.

Un neam, unde femeia cuprinde în sufletul ei cele mai înalte sințeminte ale omenimei: amorul de patrie, respectul familiei și atragerea către tot ce e bun și frumos, este menit a lua o desvoltare strălucitoare între celelalte neamuri din lume.

Prin tainica și divina inriurire a Mamei, a surorei, a soției să formează popoarele tari, nobile, inteligente, devotate pământului strămoșesc.

Damele Române din Sălagiu, gândindu-se la mine cu ocazia anului nou și trimițându-mi admirabila lucrare de arte eșită din mâinile lor maestre, mi-au umplut inima de bucurie.

Suvenirul lor grațios mi-a adus convingerea scumpă mie, că ele fac parte din aceea Pleiadă de bune patriote care înțeleg înălțimea menirei lor, și vor ști a-o îndeplini pășind pe urmele matroanelor din Roma, mame a atâtor oameni nemuritori! Vă rog dar respectabile Doamne să primiți pentru Dvoastre și tot-odată se binevoiți a esprima On. Dame din Sălagiu simțirile mele de adâncă recunoștință pentru nobilul îndemn ce l-au avut în privirea mea.

Mult încântătoarea D-voastră ofrandă o consider ca una din cele mai dulci comori ce am norocul de a câștiga în cariera mea de poet.

Primiți cu această fericită ocaziune asigurarea profundului respect cu care am onorul a mă subsemna, al Damelor din Sălagiu și al D-voastre devotat servitor: Alecsandri m.p.

Școala de fete

Școala de fete din Șimleu Silvaniei

Aurelia Coposu n. Anceanu (mama lui Corneliu Coposu), absolventă a Școlii de fete din Brașov

Una dintre cele mai importante realizări ale RFRS a fost înființarea școlii de fete din Șimleu Silvaniei, în anul 1888. În documentul adresat ministerului de la Budapesta, la 8 septembrie 1888, se sublinia scopul înființării acestei școli, și anume de „a promova cultura sexului femeiesc din Sălagiu”. De asemenea, la art. 1 și 2 al documentului se stipula că școala va avea „un caracter public, cu limba de propunere românească, corespunzând întru toate cerințelor legei despre instrucțiunea publică” și că „gradul ei va fi: școală elementară de fetițe cu 6 clase și cu una învățătoare”.

Până la înființarea școlii de fete din Șimleu Silvaniei, la școala de fete a Reuniunii Femeilor din Brașov au învățat și fete din Sălaj: Aurelia Ancean (Surduc), Leontina Trif (Babța), Letiția Vicaș (Hidig, azi Măieriște).

Participarea femeilor române sălăjene la Adunarea Națională de la Alba iulia din 1 Decembrie 1918

La marele praznic naţional de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, R.F.R.S. a fost reprezentată de Cornelia Maniu, sora lui Iuliu Maniu, care îndeplinea de mai mulţi ani funcţia de casieră, și de către inginerul agronom Lazăr Maior, căsătorit cu Cornelia Deleu, sora lui Victor și Ioan Deleu. Aşadar, au făcut parte din cei 1228 de delegaţi aleşi din întreaga Transilvanie, care au votat Unirea cu România.

Cornelia Maniu (1876-1956) – delegata RFRS la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918

Elena Pop n. Maniu, reprezentanta Reuniunii Femeilor Române din Blaj la Alba Iulia

Cornelia Maior n. Deleu (1880-1957) şi Lazăr Maior (1870-1949)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Activitatea reuniunii după Marea Unire

După Marea Unire, Reuniunea și-a axat activitatea, cu prioritate, în domeniul carității publice: ajutorarea sinistraților, asistența sanitară, ocrotirea orfanilor, înființarea de orfelinate etc.

Cornelia Maniu, călugărită sub numele de Sora Cecilia

Altarul lucrat și donat de Cornelia Maniu liceului

Cornelia Maniu a continuat și ea munca pe tărâm cultural, caritabil şi religios, ducând o viaţă apropiată de sfinţenie. În data de 23 octombrie 1923, la Dealul Ţarinei, în Bădăcin, Cornelia Maniu scria „Actul Fundaţional de instituire al Fondului Cornelia Maniu, pentru înfiinţarea unui orfelinat de fete în Şimleu Silvaniei”. În acelaşi scop, depunea la Banca „Silvania” din Șimleu suma de 1320 lei, spre a servi ca sumă iniţială. De asemenea, altarul din Capela liceului „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei a fost lucrat, „în tăcere timp de un an de zile”, de către Cornelia Maniu şi dăruit liceului, care îl avea ca patron spiritual pe ideologul revoluţiei paşoptiste din Transilvania, ilustrul înaintaş al familiei Maniu.

Elena Aciu, n. Fabian, președinta RFRS între 1924-1934

Între anii 1924-1934, Elena Aciu a îndeplinit funcţia de președintă. În această calitate a desfăşurat o prodigioasă activitate culturală şi de asistenţă socială. A organizat numeroase serbări, reprezentaţii teatrale şi serate artistico-literare. A scris numeroase piese de teatru, în special pentru şcolari. Astfel, a creat un nou gen literar, acel al teatrului simbolic şi alegoric, gen care nu mai fusese cultivat la noi. Aceste piese de teatru au fost reprezentate în aproape toate centrele din Transilvania, precum şi în cele din Vechiul Regat, fiind elogiate de către presa vremii. A scris următoarele piese de teatru: „Ileana Cosânzeana”, „Bunica”, „Romana”, „O şezătoare”, „Inimi Nobile”, „Casa fermecată”, „Buchetul”, „Din Istoria Neamului”, „Medicina Nimerită”. De asemenea, o importanţă deosebită a acordat Elena Aciu cărţii şi înfiinţării de biblioteci.

Într-o epocă caracterizată de contemporanii ei ca fiind una de accentuat egoism şi parvenitism, Elena Aciu iniţiază un vast program de asistenţă socială. Ea organizează o serie de conferinţe medico-sociale şi anchete pe tema alăptării artificiale a copiilor debili, bolnavi, săraci sau orfani. De asemenea, a trimis şi întreţinut bolnavi în spitale şi sanatorii, a procurat medicamente, hrană şi îmbrăcăminte copiilor săraci pentru ca aceştia să poată urma o şcoală, a ajutat bătrânii din azile, etc.

O altă activitate inedită a reuniunii era organizarea  „expozițiilor de copii mici” la sate. În afară de premierea mamelor, care-și prezentau copiii mai bine îngrijiți, medicii aveau ocazia să consulte un număr mare de copii, în condițiile când asistența sanitară era deficitară sub aspectul dotării și al numărului de medici. Cu acest prilej se dădeau sfaturi, rețete și se combăteau superstițiile.

Sub Înaltul Patronaj al Reginei Maria

O pagină însemnată din istoria R.F.R.S. a fost scrisă în anul 1924. Cu un an înainte, Familia Regală făcuse o vizită în Transilvania, trecând şi prin Simleu, în data de 23 iulie.

Cu ocazia celei de a 43-a adunări generale a R.F.R.S., care a avut loc în data de 1 decembrie 1924, Elena Aciu trimite o telegramă reginei Maria, pe care o roagă să primească reuniunea „sub graţiosul patronaj al Majestăţii Voastre”. La data de 19 februarie 1925 mareşalul Curţii Regale, generalul de divizie, Angelescu, îi răspunde: „(…) Am onoarea a vă comunica că M.S. REGINA a binevoit a acorda Înaltul său Patronaj Reuniunei Femeilor Române Sălăgene din Simleul-Silvaniei. (…)”.

 

 

Reuniunea a continuat să organizeze o serie de acțiuni culturale, printre care și serate dansante, banii obținuți fiind folosiți în scopuri caritabile.

                                                     

În anul 1932 apare de sub tipar prima revistă feminină din Sălaj, sub denumirea de „Flori de Crin”. În articolul program se arată scopul revistei: „Flori de crin se va sili ca întotdeauna să dea sfaturi creștinești pentru mame, ca ele să poată da o bună educație fiilor lor; îndrumări pentru soți, ca să fie „îngerul păzitor” al familiei lor; iar pentru fete va fi o călăuză dreaptă și sigură, mai ales atunci, când fără experiență se vor avânta „în mijlocul lumii plină de pericol”.

Din păcate, prodigioasa activitate a femeilor române sălăjene a fost întreruptă de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, după care începe „noaptea totalitară” și intrăm într-o nouă etapă de emancipare a femeii. În perioada comunistă, în numele unei ideologii așa-zise egalitariste asistăm, după unii cercetători (vezi Zoe Petre), la o destructurare a sexului feminin.

Dr. Marin Pop

 

Bibliografie:

Augustin Vicaș, XXV de ani din viața Reuniunei Femeilor Române Sălăjene, Șimleu Silvaniei, 1906.

Anuarul Reuniunii Femeilor Române Sălăjene. 1925-1929, Editura Reuniunii, Tipografia „Lazăr”, Șimleu Silvaniei, 1929.

Colecția revistei „Flori de Crin” (1932-1936), digitizată pe site-ul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Elena Pop Hossu Longin, Amintiri. 1880-1930, Tipografia P. Barițiu, Cluj, 1932

Emilia Pop n. Mărcuș, O familie românească în veacul al XIX-lea, Cluj, 1932

Elena Pop Hossu Longin, Amintiri, în rev. Țara Silvaniei, an I, nr. 1, Zalău, 1940

Simona Stiger, Mișcarea feministă din Transilvania. Constituirea și evoluția Reuniunilor de Femei, în Crisia, XIX, Oradea, 1989, pp. 439-454.

Cornel Grad, Doru E. Goron, Din istoricul instituțiilor cultural-naționale sălăjene. Reuniunea Femeilor Române Sălăjene, în Acta Musei Porolissensis, VIII, Zalău, 1984, pp. 663-674.

Ioan Musca, Activitatea Reuniunii Femeilor Române Sălăjene între anii 1881-1918, în Acta Musei Porolissensis, X, Zalău, 1986, pp. 551-570.

Ghizela Cosma, Coordonate ale discursului reprezentantelor mișcării feministe din Transilvania în perioada interbelică, în Acta Musei Porolissensis, XIX, Zalău, 1995, pp. 315-323.

Marin Pop, Personalități sălăjene, din generația Marii Uniri, Cluj Napoca, Editura Argonaut și Editura Mega, 2018, cap. Femeile române sălăjene, pp. 421-460.

Zoe Petre, Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin, în Miturile comunismului românesc, ed. Lucian Boia, Nemira, București, 1998.

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X