Back to all Post

MICII GHIZI: Explorare, orientare și aventură

În perioada 22-26 august, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău (MJIAZ) a desfășurat un proiect pilot de familiarizare a elevilor de gimnaziu cu istoria, patrimoniul și peisajul natural și cultural locale. Tema acestui proiect pilot, desfășurat în municipiul Zalău, a fost frontiera romană.

Plecând de la câteva observații făcute în timpul programului „Vacanță la muzeu” și inspirați de expedițiile „Cutezătorii” din anii 1969-2015, am conceput un proiect prin care urmărim într-o manieră atractivă pentru copii și adaptată la condiționările culturale și tehnologice actuale, încurajarea drumețiilor, activităților în aer liber, cunoașterea pe viu a peisajului și istoriei locale, precum și educarea unui comportament responsabil față de patrimoniul material și sustenabil ecologic.

Astfel, în prima zi, am început cu expunerea clasică a unor informații despre frontiera romană prin vizitarea secțiunii dedicate acesteia în cadrul expoziției permanente a MJIAZ. Am continuat apoi cu o vizualizare VR a clădirilor din orașul Porolissum, așa cum arătau ele în secolele II-III. După o pauză de masă și butonat telefoane, am făcut trecerea spre experiențele mai directe din zilele următoare, jucând Apărarea Turnurilor, un joc construit din lemne, baloane și elastice, inspirat dintr-un joc video (Tower Defence). Prin acest joc ne-am antrenat percepția spațiului și viziunea strategică.

A doua zi, ne-am închipuit romani și am explorat zonele adânci, periferice și neamenajate ale Parcului Pădure Brădet. Folosindu-ne de cunoștințele acumulate în ziua precedentă despre rolul frontierei romane în contextul ei istoric și de o reconstrucție axonometrică a unei secțiuni de frontieră romană, cu elementele ei caracteristice, șanț, val de pământ, zid, drum și turnuri de supraveghere, am identificat locul cel mai potrivit pentru a ne construi propriul sistem defensiv. Mai întâi am fost nevoiți să igienizăm locul, adunând câțiva saci de gunoaie. Am transmis un mesaj de conștientizare pe rețelele sociale, dar și o mustrare pentru cei care au aruncat gunoaie în pădure. Apoi ne-am apucat de treabă. Într-un loc mai înalt și plat ne-am delimitat cu sfoară un castru, așezat cu poarta principală spre nord, spre Barbaricum. De-a lungul unui val de pământ, abrupt și înalt pe partea nordică, am trasat cu sfoară un zid. În punctele cu cea mai bună vizibilitate am desemnat cu eșarfe colorate turnuri de supraveghere, la distanțe atât de mari între ele cât să permită acoperirea vizuală a întregii frontiere. Pentru a testa viabilitatea sistemului nostru defensiv, ne-am poziționat câte unul sau doi în fiecare turn sau castru și am transmis câte un mesaj vizual din fiecare capăt, în capătul opus. Ambele mesaje au ajuns la destinație nedistorsionate.

În a treia zi, folosind o ruletă, busole și raportoare, pe baza cunoștințelor acumulate din diverse surse, precum orele de matematică și geografie de la școală sau jocul video Minecraft, am cartografiat jumătatea estică a frontierei, împreună cu castrul. Am măsurat orientările cardinale și distanțele, am transformat datele, și pe baza lor am desenat câteva hărți, la scări diferite. Pe hărți am putut observa mai clar că patrulaterul care constituia castrul nostru era mai neregulat decât am crezut, dar asta nu ne-a dezamăgit, ci ne-am bucurat că am reușit să surprindem atât de clar imperfecțiunea lui.

Ultimele două zile au fost cele mai solicitante, dar ne-au oferit și printre cele mai mari satisfacții. În ziua a patra, cu ajutorul unei hărți turistice și a busolei, ne-am orientat în teren și am explorat vârfurile Măgura Stânii și Druia din Munții Meseș. Am identificat patru ruine ale turnurilor romane, ceea ce ne-a ajutat să plasăm în teren, cu aproximație, această secțiune a frontierei romane.

În ultima zi, împreună cu arheologul specialist în frontiera romană Horațiu, am străbătut din nou această porțiune, imaginându-ne peisajul din timpul romanilor, când toată pădurea fusese tăiată și lemnul folosit în construcția palisadelor, turnurilor sau construcțiilor civile. Ne-am imaginat turnurile și viața cotidiană a soldaților romani care erau de gardă în ele. Cum îngrijeau uneori grădinuțe cu legume, vânau animale mici sau mari, jucau jocuri și cum transmiteau mesaje de avertizare ziua, noaptea sau când era ceață. De pe vârful Druia, dintr-un luminiș, ni s-a deschis o panoramă largă asupra Zalăului și am putut să vedem până departe, linia orizontului pierzându-se în nord prin Ucraina, în nord-vest prin Ungaria și în nord-est în Munții Țibleș. Cam atât de departe puteau să vadă și soldații romani, din fiecare din cele patru turnuri, având în vedere că nu existau atâția copaci, iar turnurile erau înalte de aproximativ 8 metri.

În fiecare zi, ultimele aproximativ 15 minute au fost rezervate completării unor jurnale individuale în care am consemnat experiența noastră din acea zi.

Participanți: Ana, Andrei, Cristi, Dan, Horațiu (MJIAZ), Alex, Andreea, Luca, Marissa, Matei, Miruna, Paul și Raisa (elevi).

Vă invităm să urmăriți momente surprinse pe perioada derulării proiectului, în special în timpul pauzelor de joacă și de relaxare.

Notă : Aceste expediții au fost foarte populare în județul Sălaj. Astfel, doar în anul 1979, la nivelul județului s-au organizat nu mai puțin de 45 de expediții.

 

Andrei Herța, cercetător științific MJIAZ

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X