În fiecare an, pe data de 1 noiembrie, credincioșii catolici, greco-catolici, ortodocși, protestanți, reformați celebrează „Luminația”, considerată a fi o sărbătoare a morților. Se spune că în această noapte sufletele morților vizitează lumea celor vii, iar oamenii vin să aprindă lumânări la mormintelor celor dragi.
Sărbătoarea religioasă este un motiv pentru reunirea familiei și păstrarea tradițiilor. Odată cu lăsarea serii, oamenii iau drumul cimitirelor ducând cu ei flori (crizanteme, cunoscute și ca florile morților) şi lumânări în mână. Mormintele, aranjate cu o zi înainte, sunt umplute de lumânări aprinse.
Se spune că, în această zi, porțile dintre cele două lumi se deschid și numai acum cei plecați dintre noi pot veni să ne viziteze. Nu e bine să plângi. Se spune că morții nu vor să îi vadă pe cei pe care i-au lăsat în urmă suferind.
”La 1 noiembrie atunci îi zâua morților, atunci mere tătă lumea la cimitir și aprind lumânări pântu cei morți, duc flori și pun la morminte și să rădică paos. La intrarea în cimitir, acole lângă răstignire, este o masă de piatră și acolo să pun colacii. Popa face slujbă și pominește pă tăți morții. Da, înainte cu o zî să mere și să curăță mormintile de uscături, să sapă, să taie iarba, să hie curat. După ce să rădică paus, cine vre dă și pomană pântu cei morți: colăcei să dădeu mai demult, amu să dau dulciuri la prunci. Cine o făcut cruce nouă, în anu ala, tăt atunci mere popa și-o sfințește. Să aprind lumânări multe, îs pline mormintile de lumânări, atăta-i de fain că tăt cimitiru îi plin de lumină. Îi o bucurie că petreci cu cei plecați și le aduci și lor lumina” – Mureșan Gheorghe, Brâglez.
Olimpia Mureșan, etnograf
