Back to all Post

Legenda Sfântului Ladislau în frescele bisericii reformate din Uileacu Șimleului

Biserica reformată din Uileacu Șimleului este una dintre cele mai vechi biserici din Sălaj, însă de acest lăcaș de cult timpuriu se leagă și prezența frescelor prin care se ilustrează una dintre legendele Sfântului Ladislau.

Dacă în prezent cunoaștem nu mai puțin de 56 de biserici aflate în localități de pe teritoriul Ungariei medievale unde  s-au păstrat picturi murale legate de legendele Sfântului Ladislau, biserica reformată din Uileacu Șimleului este singura din județul Sălaj unde am identificat fresce care ilustrează lupta dintre Ladislau și războinicul cuman. 

Localitatea Uileacu Șimleului este menționată pentru prima dată în documente în anul 1259 și a aparținut, pe aproape întreaga durată a Evului Mediu, de domeniul cetății din Șimleu Silvaniei. Biserica din Uileacu Șimleului a fost construită între anii 1260-1300 și a aparținut inițial unei mănăstiri benedictine. Datorită caracteristicilor sale, biserica a atras atenția cercetătorilor (de exemplu P. Szathmári Károly) încă din secolul al XIX-lea, deoarece componentele ei arhitecturale – cum ar fi turnul sau nava care păstrează elemente romanice – indicau o biserică din secolul al XIII-lea. Un incendiu care a avut loc în  secolul al XIX-lea a pus în pericol existența întregii biserici, iar vechiul sanctuar, afectat puternic de foc, a fost demolat.  

În interiorul bisericii se află două coridoare înguste care se termină (fiecare) cu câte o scară. Accesul în coridorul sudic se face din turn, în schimb, în partea nordică se află intrarea realizată în stil gotic. Înainte de Reformă, coridorul respectiv înconjura toată nava. În interior, pe pereții laterali ai navei (și pe arcadele semicirculare) se mai păstrează mici porțiuni din fresca originală: scene cu personaje umane (în registru de casete) și elemente geometrice. Fragmente de frescă se mai păstrează și în exterior, în zona portalului sudic. În interiorul turnului se află câteva colonete din vechea biserică romanică. Amvonul, coroana, corul și tavanul casetat au fost amenajate în secolul  al XVIII-lea, la fel și porticul sudic.

Odată cu lucrările de restaurare a bisericii reformate de la Uileacu Șimleului din 2012, specialiștii au descoperit pe peretele nordic câteva fragmente mici de fresce cu mai multe scene, ilustrând una dintre legendele Sfântului Ladislau. Singurul fragment interpretabil este o bucată mică din scena decapitării, atunci când cumanul prinde piciorul regelui înarmat.

Ladislau I, cunoscut și ca Sfântul Ladislau sau Ladislau cel Sfânt (1040-1095),  a fost unul dintre cei mai importanți conducători ai Evului Mediu, de numele său legându-se respingerea cu succes a numeroase atacuri ale pecenegilor și cumanilor și întărirea granițelor estice ale Ungariei medievale.  Odată cu canonizarea lui de către Béla al III-lea în anul 1192, dinastia arpadiană a dat Europei cel de-al treilea rege-sfânt. După canonizare au apărut legendele, în mai multe variante textuale, dar și iconografice. Secolul al XIII-lea a fost perioada dezvoltării cultului regelui, iar în secolul al XIV-lea aceste legende au devenit cunoscute deja și în afara granițelor. Atribuțiile sale tradiționale în reprezentări au devenit însemne regale: barda și armura.  Cele mai populare legende, care sunt reprezentate și în picturile murale,  sunt ciclurile luptelor cu cumanii păgâni: lupta, urmărirea cumanului, salvarea fetei, decapitarea cumanului.

Legendele își au originea în lupta lui Ladislau cu cumanii, pe vremea când era prinț.  Bătălia a avut loc în timpul domniei regelui Solomon, în zona actualei localități Chiraleș din județul Bistrița-Năsăud.

Legenda spune că, după înfrângerea cumanilor, Ladislau a aflat că fiica episcopului de Oradea a fost răpită de un războinic cuman și a pornit în urmărirea lor. Pentru că nu reușea să-i ajungă, prințul Ladislau i-a cerut fetei să-l ajute, strigându-i să-l prindă pe răpitor de curea și să-l azvârle de pe cal. Fata a făcut întocmai cum a fost sfătuită, astfel că prințul i-a ajuns și a început să se lupte cu războinicul cuman. În timpul luptei, fata maghiară i-a tăiat piciorul războinicului cuman, iar prințul Ladislau a reușit să-l decapiteze. Scena finală a decapitării cumanului de către  Ladislau este identificată și în fresca păstrată pe zidul bisericii reformate din Uileacu Șimleului.

Arheolog Timea Keresztes

 

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X