,,𝑶𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝑷𝒐𝒓𝒐𝒍𝒊𝒔𝒔𝒖𝒎-𝒖𝒍𝒖𝒊”

Un nou concept expozițional în mediul virtual axat pe patrimoniul sculptural și epigrafic din custodia Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Proiectul reprezintă o continuare a demersului care s-a derulat pe parcursul anului 2020 denumit 𝑳𝒂𝒑𝒊𝒅𝒂𝒓𝒊𝒖𝒎 𝑴𝒖𝒔𝒆𝒊 𝒁𝒊𝒍𝒂𝒉𝒊𝒆𝒏𝒔𝒊𝒔. 𝑷𝒂𝒓𝒔 𝑬𝒑𝒊𝒈𝒓𝒂𝒑𝒉𝒊𝒄𝒂. În cadrul noului proiect va fi prezentat, în fiecare lună, câte un monument funerar descoperit la Porolissum dezvăluind astfel o poveste a anticilor locuitori ai așezării. Partener în acest proiect este Institutul Național al Patrimoniului.

Monument funerar realizat din granit, descoperit în anul 1868 în cimitirul roman al Porolissum-ului localizat pe dealul Ursoieș.

Textul său în limba latină este următorul:

𝐷(𝑖𝑠) 𝑀(𝑎𝑛𝑖𝑏𝑢𝑠)

𝑉𝑖𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎𝑒

𝐴𝑓𝑟(𝑎)𝑒 𝑣𝑖𝑥(𝑖𝑡)

𝑎𝑛(𝑛𝑖𝑠) 𝑋𝑋 𝑃(𝑢𝑏𝑙𝑖𝑢𝑠) 𝐴𝑒(𝑙𝑖𝑢𝑠 ?) 𝐺-

𝑢𝑙𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑜-

𝑛𝑢𝑠 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟(𝑡𝑎𝑒)

𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑡(𝑎)𝑒 𝑏(𝑒𝑛𝑒)

𝑚(𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑖).

Traducere: 𝒁𝒆𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒔𝒖𝒃𝒑𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏𝒕𝒆𝒏𝒊 𝒂𝒊 𝑽𝒊𝒄𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆𝒊 𝑨𝒇𝒓𝒂 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒕𝒓𝒂̆𝒊𝒕 20 𝒅𝒆 𝒂𝒏𝒊. 𝑷𝒖𝒃𝒍𝒊𝒖𝒔 𝑨𝒆𝒍𝒊𝒖𝒔 𝑮𝒖𝒍𝒂, 𝒑𝒂𝒕𝒓𝒐𝒏𝒖𝒍 𝒆𝒊, (𝒂 𝒓𝒊𝒅𝒊𝒄𝒂𝒕 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒎𝒐𝒏𝒖𝒎𝒆𝒏𝒕) 𝒔𝒄𝒍𝒂𝒗𝒆𝒊 𝒔𝒂𝒍𝒆 𝒆𝒍𝒊𝒃𝒆𝒓𝒂𝒕𝒆, 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒃𝒊𝒏𝒆𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕𝒂𝒕.

Monumentul ilustrează într-un mod inedit ceea ce semnifica universul lumii romane: un personaj cu origini în orașul Palmyra din Siria eliberează o sclavă din Africa la Porolissum, în Dacia.

”DESCHIDE”

De această dată, puteți vedea un medalion funerar păstrat fragmentar ce ne dezvăluie destinul tragic al unei familii de la Porolissum formată din opt membri.

Imaginea monumentului sugerează că aceștia au decedat simultan, din cauze necunoscute, undeva la începutul secolului al III-lea al erei noastre. Ei poartă tunici peste care îmbracă mantii denumite 𝑠𝑎𝑔𝑢𝑚 în cazul bărbaților, respectiv 𝑝𝑎𝑙𝑙𝑎 în cazul femeilor, veșminte tipice mediului provincial roman.

”DESCHIDE”

De această dată, puteți vedea o stelă funerară romană descoperită în necropola (cimitirul) de la Porolissum databilă în prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Stela de mari dimensiuni este realizată din calcar alb, fiind împărțită în două registre distincte

Cel de sus redă un fronton triangular în timp ce în registrul inferior apare bustul în medalion al defunctului.

Acest tip de stele funerare este specific provinciei Germania Superior, întinsă în mare parte în zona sud-vestului Germaniei de astăzi și se datează în primele decenii ale stăpânirii romane.

De ce apare această modă ,,germanică” la Porolissum? Interpretarea firească este strâns legată de prezența la Porolissum, pe toată perioada stăpânirii romane (106-271 d. Chr.) a unității de infanterie numită cohors V Lingonum recrutată dintre membrii tribului lingonilor din zona geografică amintită mai sus.

”DESCHIDE”

În urmă cu aproximativ 1800 de ani, Cassius Martialis era la Porolissum împreuna cu Iulia Iustina, soția sa. Martialis fusese recrutat dintr-o legiune și se afla aici ,,în interes de serviciu”,

având atribuții și responsabilități polițienești pe zona frontierei nord-vestice a Daciei romane. Iustina își găsește sfârșitul la Porolissum la doar 42 de ani, motiv pentru care Martialis îi ridică un monument funerar impozant iar textul în limba latină îi cinstește memoria în buna tradiție romană.

 

D(is) M(anibus)

Iulia Iustina

vix(it) ann(is) XLII

Cassius

 Martialis

be(ne)f(iciarius) co(n)s(ularis)

coniugi

carissimae

Iustina

 coniux

sit tibi

terra levis.

 

Traducere:

Zeilor Mani. Iulia Iustina a trăit 42 de ani. Cassius Martialis, beneficiarius consular, (a ridicat acest monument) soției dragi. Iustina, soția mea, fie-ți țărâna ușoară!

”DESCHIDE”

Monumentul funerar a fost ridicat și plătit de către un cetățean roman, denumit Aelius Iustinus, pentru sclava sa pe care o eliberase. Ea se numea Iustina, fiica Africanului și a trăit 30 de ani.

Un text identic a fost realizat pe o cărămidă, în pasta moale, înainte de arderea sa. Practic, Aelius Iustinus a scris textul de mână oferindu-l ca model meșterului pietrar. Cum acesta cel mai probabil era analfabet, a reprodus ,,milimetric” ceea ce a văzut fără să-și închipuie că el trebuia să cioplească literele de tipar uzuale, specifice altor texte de acest gen.

 

Monument funerar:

D(is) M(anibus)

Eustina

Afri vixịṭ (annis)

XXX Ael(ius)? I(u)st-

i(nus?) l(ibertae) b(ene) m(erenti) p(osuit).

Traducere: Zeilor Mani. Eustina (Iustina), fiica lui Afer, a trăit 30 de ani. Aelius Iustinus a ridicat acest monument sclavei eliberate care a binemeritat.

”DESCHIDE”

Placă funerară aparținând unui mormânt de mari dimensiuni.

Aelius Vitalianus deținea funcția de preot al orașului roman de la Porolissum (augur), având atribuții diverse din punct de vedere religios,

mai ales în ceea ce înseamnă interpretarea și voința zeilor. De asemenea, el fusese ales în senatul local al municipiului unde trebuia să îndeplinească două criterii importante: să aibă peste 25 de ani și o avere de peste 100.000 de sesterți. Ajuns în rândurile consiliului local, Vitalianus este ales quinquennalis, un magistrat inferior însărcinat cu censul care avea loc o dată la 5 ani.

 

Construirea ansamblului funerar impozant este finanțată de Vitalianus pentru că aici au fost înmormântați mulți dintre membrii familiei sale.

 

Aelia Nice [v]ịx(it) annis XC Ael(ius)

Victor vix(it) [a]nnis IIII Aelia M[a]m-

mutio vix(it) a[n]ṇịs XXII Ael(ius) Vitalia-

nus augur ẹṭ q(uin)q(uennalis) matṛi fiḷ(io) ẹṭ

nept[i]ae b(ene) m(erentibus).

 

Traducere: Aelia Nice a trăit 90 de ani. Aelius Victor a trăit 4 ani. Aelia Mammutio a trăit 22 de ani. Aelius Vitalianus, augur și quinquennalis a ridicat acest monument mamei sale, fiului său și nepoatei sale, care au binemeritat.

”DESCHIDE”

Un medalion funerar păstrat integral a fost descoperit în zona periferică sudică a necropolei (cimitirului) de la Porolissum. Locul descoperirii a fost localizat pe marginea drumului roman imperial

ce lega Porolissum de următoarea așezare și anume castrul de la Certiae/Brusturi. Acest medalion redă busturile a trei personaje, toți trei fiind membri ai aceleiași familii.  Judecând după frizura personajelor feminine, care o imită pe cea a împărătesei Iulia Domna (soția împăratului Septimius Severus și mama împăratului Caracalla), acest monument se poate data la începutul secolului al III-lea p. Chr.

”DESCHIDE”

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X