Back to all Post

La Sântandrei e anotimpul preferat al strigoilor…

La Sântandrei e anotimpul preferat al strigoilor…. Dincolo de viaţa reală, palpabilă, în paralel cu lumea obiectivă, se construieşte o lume fabuloasă, populată cu fiinţe imaginare, strigoi şi muroi, care au ca unic scop facerea de acte malefice.

Satele din Ardeal conservă credinţa că strigoii pot fi vii, adică oameni care se pot transforma în strigoi, mai ale în noaptea de Sfântul Gheorghe sau cea de Sfântul Andrei, luând diverse înfăţişări – de lup, de câine, de pisică – sau pur şi simplu îşi păstrează înfăţişarea umană, dar trec oarecum într-o altă dimensiune prin faptul că ştiu diverse farmece şi tehnici de luare a manei, sau pot fi morţi, cei în cazul cărora, după moarte, sufletul revine la trup şi devin fiinţe malefice, fapt datorat mai ales nerespectării întocmai a ritualului de înmormântare.

Deseori, strigoii nici nu pot fi văzuţi, ci sătenii doar se confruntă cu nelegiuirile lor: luarea manei de la animale sau de la holde, purtatul oamenilor care calcă în urmă rea până dimineaţa, la cântatul cocoşilor, speriatul copiilor ori tot felul de alte acţiuni răuvoitoare. Cea mai mare frecvenţă o au pornirile de luare a manei, acţiuni consemnate în toate satele din Ardeal:

O fost strâgoi bugăţi. Amu zâce că nu sînt, că doctorii o băgat de seamă şi amu care cum să naşte să uită, şi dacă îi strâgoi îl aperează şi îi ie puterea ceie. Aşe zâce că are on pic dă coadă şi îl aperează şi îi ie coada aceie şi nu mai are putere după aceie. Da oarecând o fost bugăţi.

Strâgoii îs oamini şi-i greu să umble prin toate satele, aşe că stau mai mult la ei în sat şi de acolo duc laptele dar dacă pui rug şi ai, ei nu au putere să ia laptele (Chilioara).

Nu-i vezi pă strâgoi, io ştiu cum o vinit unu, că s-o făcut roată dă car şi s-o băgat în poiată la vaci, şi le-o luat laptele. Şi uomu o luat o funie şi o băgat pân huda aceie pă unde baji osia de la car şi u-o legat dă tărnaţ. Pă dimineaţa o găsât o muiere legată acolo, cu funia băgată în gură. Era acolo, moartă, lângă tărnaţ. O fost străgoaie şi s-o făcut noaptea roată de car.

Zâce că o fost unu strâgoi şi l-o învăţat şi pă pruncu lui şi o zâs: du-te la vaci să le iei laptele: d-aci on pic, d-aci on pic, d-aci on pic, on pic di colo, on pic di colo. Da priuncu o luat tăt laptele. Pă când s-o dus acasă, o găsit vaca lor moartă, că aşe s-o umplut dă lapte vaca că i-o ieşit pân piele laptele. Şi i-o morit vaca. O fost strâgoi bugăţi.

Duhu ala îl nenoroceşte pă uom, aceia făceau on bal şi să jucau toţi laoalaltă. Amu am mai auzit aşe, că să ie laptele, şi amu, da nu mai ştiu şi aieştea îs strâgoi, ca aciia cum erau când am fost io fată, ori ce îs. Ştie-i potopu să-i mănânce… că şi amu să întâmplă că mai rămân vacile fără lapte, da le duc la cotat, că este cine are carte şi coată orişicine (Chilioara).

Mediatori între două lumi, strigoii – vrăjitori, dotați cu puteri supranaturale, își creează propriile raporturi cu moartea și cu fertilitatea; ei se întâlnesc în luptele nocturne de la Sfântul Andrei, la granița dintre lumi – pentru că ei aparțin, parțial, e drept, amândoura, deturnând vitalitatea uneia spre asigurarea supraviețuirii lor în cealaltă, când demarează acțiuni personalizate, menite să îi fixeze în memoria comunitară și să îi valideze ca ființe supranaturale. Dimensiunea lor malefică este foarte bine precizată de lelea Iozafină din Peceiu: aciie așe să fac tăt felul. Făceau numa lucruri rele!

Antidotul? Ungerea ferestrelor cu mult usturoi sau leuștean, care, prin mirosul înțepător, alungă strigoii și ridică bariere în fața pătrunderii lor în interiorul casei sau grajdurilor…

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X