Back to all Post

Inelul roman de la Stâna

Inelul a fost descoperit cu prilejul diagnosticării zonei în care un utilizator de detector de metale (D. Crețu) a surprins un fragment de fibulă din bronz și fragmente din partea superioară a urnei funerare de la începuturile perioadei dacice în acest spațiu. În urma predării acestora la DJC Sălaj ele au fost analizate la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și, pentru că fragmente de oase calcinate erau fixate pe fibulă, s-a dedus că este vorba despre elemente de inventar funerar. 

Cercetarea a fost realizată în regim de voluntariat (participanți C. Marincaș, A. Herța, C. Vanci, T. Keresztes, D. Crețu) cu ajutorul cărora a fost trasată o casetă în arealul menționat de către descoperitor. A fost identificată o urnă cu oase calcinate și, la restaurare, s-au descoperit elementele din fier ale fibulei fragmentare predată de către descoperitor. Investigarea zonei, care este un dâmb împădurit, ramificație de dealuri, ne-a permis să concluzionăm că avem de-a face cu un mormânt dacic izolat. Descoperirea funerară nu prezintă groapă de depunere, aceasta nefiind mai mare decât urna.

Pe lângă cercetarea intruzivă în zona urnei a fost realizată și diagnosticarea arealului pe o rază de 20 m. Spre surprinderea noastră au mai fost descoperite piese arheologice (2 verigi din fier arse secundar, scoabe fier) din care o parte pot aparține depunerii funerare propriu-zise. Acestea au o dispersie pe o rază de 5 m în jurul urnei. Celelalte (fibulă fier, dălțiță, inel roman din fier cu Iupiter Tronans, manșon lance etc.) sunt dispersate excentric față de ”nucleul” descoperirii.

Piatra de inel (gema) a fost lucrată în carneol albăstrui cu nuanțe maronii, fiind montată într-un inel de fier cu dimensiunile de: Dinterior =14,62 mm; Dexterior =22,04 mm; Înălțime verigă+gemă= 10 mm; Grosimeverigă= 5,38 mm. Intalia (piatra de inel) are formă ovală și dimensiunile câmpului gravat de 13,48×10,37 mm, precum și o înălțime vizibilă de 2 cm. Pe gemă a fost redat motivul iconografic Iupiter Tronans, cu o variantă specifică. Zeul este redat din semiprofil, spre stânga, așezat pe un tron cu spătar-cathedra. El ține în mâna dreaptă un sceptru, iar mâna stângă o întinde în față, deasupra unui altar de sacrificiu. Gravarea este de bună calitate, fiind realizată cu burghiu și dăltiță. Musculatura de pe pieptul și brațele zeului sunt redate în detaliu, la fel fiind și fața care poartă o barbă și coafură bogată. Faldurile veșmântului care îi înconjoară mijlocul sunt gravate adecvat, țesătura fiind fluidă, în mișcare. Picioarele ies ușor de sub veșmânt, stângul fiind ușor flexat pentru a echilibra poziția incomodă a torsului. Tronul, la fel ca unele detalii ale frizurii, au fost realizate cu dăltița, prin incizii în linii simple și ușor adâncite. În fața lui Iupiter se află un altar, iar mâna stângă a divinității ține probabil o pateră, așa cum sugerează și analogiile. Din păcate, suprafața pietrei este deteriorată în această zonă.

Părintele zeilor s-a bucurat de o mare popularitate în Dacia, la fel ca și în alte provincii ale Imperiului, dedicanții lui fiind din toate straturile societății, în special din mediul militar sau membri ai elitei politice și financiare a provinciei, alături de simpli cetățeni. El a fost adorat în cadrul unui cult oficial, fiind considerat protector al statului și al casei imperiale, dar și al provinciilor. În cadrul colecțiilor românești, există piese apropiate ca reprezentare iconografică, însă fără a oferi o analogie perfectă și, prin urmare, piesa noastră este  unicat la nivelul României. Aceeași situație o regăsim și în cadrul colecțiilor din afara țării, această variantă fiind rară, printre primele 10, în cadrul reprezentărilor gliptice.

În arealul localității Stâna, componentă a municipiului Zalău, au mai fost descoperite de asemenea prin teledetecție, în ultimii ani, o serie de piese metalice (arme, unelte, ustensile, podoabe, accesorii vestimentare) din diverse epoci. Semnificative sunt câteva monede antice, dar cele mai importante descoperiri numismatice au avut loc în hotarul satului, în punctul Pe Deal, probabil în jurul anului 1960 accidental un tezaur de tetradrahme din argint de tip Crişeni-Berchieş, care s-a împrăştiat prin sat, iar la MJIAZ au ajuns doar patru-cinci piese monetare. Datarea pieselor  a fost propusă pentru ultimele decenii ale sec. III – prima jumătate a sec. II î.Chr.

Explicația prezenței în zonă a unui material bogat și divers, atât cronologic, cât și morfologic, rezidă în existența unor treceri peste Munții Meseș și a numeroase drumuri de culme. Acestea făceau legătura între spațiul situat la vest de Munții Meseș (Depresiunea Silvaniei cu bazinul văilor Crasnei, a Barcăului și a Zalăului) și Transilvania propriu-zisă.  

Inelul roman descoperit la Stâna, în anul 2020, este o piesă care prezintă o variantă iconografică rară a lui Iupiter Tronans, în țară fiind unica de acest fel, iar în restul Imperiului avem foarte puține analogii  de acest fel. Deși piesele cunoscute, din lumea romană au fost încadrate larg în secolele II-III p.Chr., piesa noastră poate fi datată, pe baza tehnicii de gravare în secolele I-II p.Chr., fiind o piesă de bună calitate, care a fost gravată într-un atelier din lumea romană.

Dr. Horea Pop, șef secție Cercetare  științifică

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate