În luna august a acestui an au continuat cercetările arheologice sistematice care au vizat incinta fortificată din prima epocă a fierului din localitatea Jac, de pe dealul Cămnin. De la descoperirea acestei cetăți în anul 1958 când a fost atribuită începutului evului mediu (sec. IX – XI), noile cercetări reluate în anul 2015 au dovedit că fortificația este mult mai veche cu aproape 2000 de ani și aparține începutului epocii fierului (sec. IX î. Chr.). Fortificația a fost folosită o scurtă perioadă de timp, nu a fost locuită permanentă ci, cel mai probabil, a fost folosită de unele comunități din zonă pentru a se retrage la adăpostul zidurilor de lemn și pământ în caz de primejdie.
În acest an a fost cercetată o parte din zona intrării în cetate identificată în campaniile trecute. Se observă foarte bine chiar la suprafața terenului cum în această zonă (latura de sud-vest) valul de pământ prezintă o întrerupere, iar scanările geofizice realizate în anul 2020 au evidențiat anumite anomalii în ”subteran” interpretate drept vestigiile porții de intrare. Din cauza copacilor aflați în zonă (cetatea se află în pădure) și a fondurilor insuficiente am cercetat doar partea de sud a porții. Cercetările au stabilit că în această zonă traseul palisadei de apărare cotește spre interiorul incintei, iar în zona porții au fost surprinse gropile de la doi stâlpi masivi. Pentru o imagine integrală a sistemului de intrare în cetate este nevoie de noi cercetări în anul viitor, care vor fi derulate pe o suprafață mai amplă pentru a surprinde întreaga intrare.
Dr. Ioan Bejinariu, cercetător științific II
