Back to all Post

În dumineca de Paşti ne jucam tăţi pruncii în curtea bisericii

Pentru că în prima zi de Paşti nu se făcea danţ sau joc în sat, în ziua de Paşti tinerii se strângeau în curtea bisericii, în ţimţirim şi se jucau tot felul de jocuri:

 

”De Paşti să juca în curtea bisericii sticu (spicul) este un joc specific acestei zile, niciodată nu se joacă în altă parte sau în alte zile. Jucătorii se aşezau perechi în spatele bisericii, de obicei după simpatii. Cel care rămânea singur şi nu avea pereche trebuia să sticuiască. El stă cu spatele spre grupul de perechi şi zice: Stic doi boi/ Pe dinapoi/ Tri – nainte/ Tri –napoi/ Stic! Ultima pereche se desface, unul o ia la fugă, pe o parte a bisericii, cealaltă pe cealaltă parte, întâlnindu-se în faţă. Dacă unul va fi prins va forma o pereche cu cel care a sticuit. Cel rămas fără pereche sticuieşte” – Inf. Lar Margareta,  Gâlgău pe Someş.

”Înainte, era obiceiu ca în zâua de Paşti, după ce să ieşe di la biserică şi mereu acasă şi mâncau cu familia, tăţi coptiii să adunau în curtea bisericii. Băieţii învăţau să tragă clopotele, atunci tătă zâua trăjeu clopotele, învăţau. Fetele să jucau „Tic doi boi”. Eram două echipe de fete. Ne aranjam în faţa bisericii şi în spate avem ceva acolo. Trăbuie dintr-o echipă una să fugă spre dreapta şi una din cealaltă echipă spre stânga şi în spatele bisericii era o fată pă care trăbuie s-o atingem şi să zâcem: „tic doi boi pă dinapoi” şi apoi trăbuie să fugă cei din spate. „Tic doi boi pă dinainte”, trăbuie să fugă cei din faţă – aici era deruta că nu ştiei care vine, cea din faţă sau din spate ajungea mai repede. Bărbaţii tăţi să adunau în ţimţirim, între morminte îşi aranjau un loc unde jucau cărţi” – Inf. Fărcaş Lenuţa, Cheud.

”În duminica de Paşti ne jucam „De-a lapta” sau „Tri pă bote”. Să împlânta on băţ în pământ, cu cracă, pă ala să aşeza alt băţ şi erau două echipe. Cu alt băţ lovei băţu ala. Dacă-l prindei din prima să schimbau echipele, dacă nu, luau băţu să-l arunce cât mai aproape de ţil. Dacă nu, să număra lungimile de botă şi alea să punctau, să jucau până să săturau, nu erau limite” – Inf. Pop Maria, n. Hăşmaş.

”În ţimţirimu bisericii, în dumineca de Paşti, coptiii ne jucam „Dezlegaţi doi boi care-s mai pă dinapoi”. Erau băieţi cu fete de mână, doi câte doi în rând şi când zâcei: „Dezlegaţi doi boi care-s mai pă dinapoi”, ăia să dezlegau şi fujeu în faţă” – Inf. Petric Raveica, Rus.

 

”În tăte tri zâlile de Paşti să trăjeu clopotile de coptii. Să trăjeu de bucurie, de a da de veste că o înviat Isus. Să adunau fetile şi feciorii şi ciocneau ouă, după ce erau slujite. După masa, ne adunam pă lângă biserică, unii jucau cărţi, alţii povesteau, era lume multă” – Inf. Revnic Gavril, Şasa.

”Nevestile tinere să jucau „Păgălile” – bătem cu palma mingea de la una la alta, în cerc. La Paşti să începe. Bărbaţii jucau „Patru păţălu”– erau mulţi, stăteau la 30 de m unii de alţii şi loveu mingea cu bota, o lopişcă şi minje de cârpe, zbura cine ştie unde. Care cum dăde de departe, ala câştiga” – Inf. Satmari Maria, Şasa.

”Dumineca după masă de Paşti ne adunam fetile şi ne jucam „De-a mălaiu”. Ne ţânem două de-o laltă, una era în mnijloc, aceie era mălaiu şi fuje să ne prindă. Dacă te prinde zâce: şurtu-te mălai. Pă care o prins era ie în mnijloc de mălai” – Inf. Berbecar Veronica,  Şeredei.

Olimpia Mureșan, muzeograf

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X