Back to all Post

FILE DIN ISTORIA PRESEI ȘIMLEUANE

Motto:

            „Dușmanul cel mai mare al omenimei în general și apoi al unui popor în special, este lipsa de cultură, nesciința. Și din contră, cultura și sciința formează bazele de esistință ale unui popor. Cultura deșteaptă la conștiință, întinde prosperitate, asigură libertate; iar în limbă și literatură se reoglindează viața popoarelor” (din articolul-program al ziarului „Gazeta de Duminecă”).

          Presa este o instituție aparte, care oferă accesul la informație publică și a jucat un rol foarte important pentru societatea românească de-a lungul istoriei. Vorbind despre importanța presei, la un moment dat, marele nostru înaintaș sălăjean, Gheorghe Pop de Băsești, care a fost un adevărat Mecena al presei și culturii românești, a spus că dacă Sfântul Pavel, apostolul neamurilor, ar fi trăit în acea perioadă, sigur ar fi fost director de ziar.

            Dacă în alte comitate ale Transilvaniei presa este amintită încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în județul Sălaj putem vorbi despre apariția primului ziar tipărit abia în anul 1877. La 24 februarie 1877 apare primul număr al ziarului „Szilágy” (Sălaj).

            Presa românească sălăjeană are și ea o tradiție de aproape 150 de ani. Astfel, în anul 1876 apare prima revistă în manuscris, cu caracter metodic-didactic, care s-a numit „Amicul învățătorului”. Ea ar fi apărut câțiva ani la Cosniciu de Sus, pe Valea Barcăului, dar până în prezent nu s-a decoperit niciun exemplar.

            Mai târziu, la început de secol XX, în anul 1903, ia ființă, la Șimleu Silvaniei, centrul cultural al românilor sălăjeni, primul „Institut tipografic și de editură”, care a purtat numele de „Victoria”, proprietar fiind fostul învățător Ioan P. Lazăr. Aici apare, la 15 decembrie 1903, primul și, din păcate, ultimul număr al ziarului „Învățătorul român”, iar la 3 ianuarie 1904 vede lumina prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă”, cea mai longevivă gazetă a Sălajului istoric (1904-1911 și 1920-1937). Prin apariția „Gazetei de Duminecă” se realiza un vechi și nobil deziderat al despărțământului Șimleu al Astrei. După anul 1905, când Victor Deleu își asumă responsabilitatea redacției, gazeta se transformă într-un organ cu un pronunțat caracter politic, devenind o platformă a Partidului Național Român din Sălaj.

            Presa pedagogică sălăjeană este continuată, după episodul de la Cosniciu de Sus, prin apariția, tot la Șimleu Silvaniei, a ziarului „Gazeta Învățătorilor”, organ didactic-politic al învățătorilor români din Ungaria. Ziarul apare în perioada 1912-1914, până la izbucnirea Primului Război Mondial. De remarcat gestul semnificativ făcut de cei șașe dascăli ce au inițiat proiectul editorial (Simion Oros, Daniil Graur-Senior, Emil Pocola, Alexandru Man, Victor Filip și Dumitru Oros), care pun la dispoziție salariul lor pe un an (3.600 coroane) pentru a realiza nobilul scop.

            Menționăm și apariția presei religioase, respectiv a periodicului de predici „Păstorul Sufletesc”, care apare la Șimleu Silvaniei începând cu 1 ianuarie 1906.

            După Marea Unire asistăm și în Șimleu Silvaniei la o diversificare a presei. Aceasta se datorează faptului că – potrivit Legii presei nr. XIV din 1914 și a Decretului nr. IX din 1919 al Consiliului Dirigent, condus de Iuliu Maniu – orice persoană putea solicita administrației județene unde domicilia aprobarea apariției unui organ de presă. Astfel, presa interbelică este considerată a fi „o presă vie”, în continuă mișcare, nuanțată, îmbrățișând întreg spectrul de ideologii, orientări, gusturi, preferințe, preocupări și profesiuni.

            Multe dintre ziarele interbelice devin platforme politice ale partidelor. Prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă” devine proprietatea lui Ioan Deleu și apoi a lui Alexandru Aciu, lider important al organizației Partidului Național Român din Sălaj.

            Intrând în Parlament, în urma alegerilor din martie 1922, ca deputat al Partidului Național Liberal, profesorul Emil Lobonțiu înființează propria platformă politică, sub numele de „Plugarul”, pe care o cumpără, mai târziu, organizația Partidului Poporului, în frunte cu profesorii Victor Pop și Tănase Pușcă.

            Emil Lobonțiu nu renunță la proiectul său editorial și înființează un nou ziar, sub numele de „Plugul”, iar organizația Partidului Poporului înființează ziarul „Poporul sălăjean” și  meteoricul „Redeșteptarea”.

            De sublliniat și apariția revistelor școlare ale elevilor de la prestigiosul liceu „Simion Bărnuțiu”, „Alexandru Vlahuță” și „Stropi de rouă”, care au avut, din păcate, doar câteva numere.

            De asemenea, la Șimleu Silvaniei apare și prima revistă feminină, înființată de preotul-profesor Teofil Bălibanu, sub numele de „Flori de Crin”.

            În continuare, redăm câteva informații despre fiecare ziar, concluzionând că prima jumătate a secolului XX a reprezentat, după părerea noastră, „perioada de aur” a presei șimleuane.

 GAZETA DE DUMINECĂ

             Apare săptămânal, la început ca gazetă poporală. Primul număr apare la 3 ianuarie 1904, proprietar editor fiind Ioan P. Lazăr, redactor responsabil – Ioan Pop-Reteganul. Ziarul ieșea de sub teascurile tipografiei „Victoria” din Șimleu Silvaniei, al cărei proprietar era Ioan P. Lazăr.

            În articolul program, „Cuventul nostru”, semnat de 47 intelectuali din regiune, se arăta motivul care a determinat înființarea primei gazete sălăjene.

            Începând cu nr. 27 din 16 iulie 1905, gazeta devine „organ național-politic”, având ca redactor responsabil pe dr. Victor Deleu (în urma morții lui Ioan Pop-Reteganul). Cu nr. 49 din 15 decembrie 1907, celor doi li se alătură și dr. Dionisie Stoica, ca redactor-șef. Din acest moment gazeta devine „organ politic-cultural independent” și apare în 16 pagini. Cu nr. 18 din 15 mai 1910, dr. Victor Deleu părăsește redacția; același lucru îl face și dr. Dionisie Stoica, începând cu nr. 7-8 din 12 martie 1911. Din acest moment „Gazeta de Duminecă” redevine o „foaie poporală”, sistându-și apariția în luna octombrie 1911.

            Seria a II-a a ziarului apare la 11 aprilie 1920, ca organ politic și cultural independent, tot săptămânal, avându-l ca proprietar-director pe Ioan Deleu, primarul orașului Șimleu Silvaniei, redactor responsabil Grigore Avram și apare tot la Tipografia „Victoria”. De la nr. 2/1924 are ca proprietar și responsabil pe dr. Alexandru Aciu, iar ca director pe Ioan Deleu, dar acesta din urmă părăsește redacția începând din decembrie 1924. Din 1933 apare sporadic și își sistează apariția în 1937.

            Conducerea ziarului „Gazeta de Duminecă” (1907): (de la stânga la dreapta) Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr și Victor Deleu

 PĂSTORUL SUFLETESC

            Apare ca periodic de predici, la 1 ianuarie 1906, tot la Tipografia „Victoria” din Șimleu Silvaniei, având următorul Comitet de redacție: Alimpiu Coste – redactor responsabil; Ioan Budișan și Avram Dragoș – redactori. De la 1 februarie 1908 și până la 1 decembrie 1911 proprietar și editor al revistei este Ioan P. Lazăr. Începând cu  1 ianuarie 1913, revista se tipărește la Institutul de arte grafice Alexandru Anca din Gherla; între 1 iunie 1913 și 1 ianuarie 1914 revista nu apare; din 1 ianuarie 1914 este tipărită la Tipografia Ieronim Preda din Făgăraș. Își sistează apariția în 1914, după Primului Război Mondial.

            Revista reapare din ianuarie 1928 și până în anul 1931, având un comitet format din: Vicarul Emil Bran – director, Alimpiu Coste – redactor responsabil, Augustin Moldovan – administrator, Emil Ostate, Laurențiu Bran, Ioan Rusu, Ioan Taloș, Vasile Moody și Avram Dragoș – membri. Este tipărit la Institutul de arte grafice și de editură „Măgureana” din Șimleu Silvaniei.

GAZETA ÎNVĂȚĂTORILOR

             Apare la 6 octombrie 1912, ca revistă a învățătorilor români sălăjeni, la Șimleu Silvaniei, având ca redactor-responsabil pe Ioan P. Lazăr, iar secretar de redacție pe învățătorul Simion Oros. În primul număr, gazeta publică articolul program „Sus, steagul, frați învățători”, în care se arată, printre altele: „…lipsește copcia puternică care să adune pe toți (învățătorii – n.n.) fără deosebire de confesiune, sub un steag comun, unde, lucrând împreună, să ne apărăm interesele față de care să fie nemijlocită expresiune a opiniei publice învățătorești fără deosebire de confesiune…” propunându-și să apere „…interesele învățământului popular în general și pe ale celui român în special, năzuind a-l ridica la nivelul timpului în care trăim…”. La 15 februarie/2 martie 1914 în locul lui Simion Oros, secretar de redacție devine Mihail Hurducaciu. Își sistează apariția în 1914, după izbucnirea războiului.

            Reapare la 5 februarie 1928, ca „foaie didactică independentă”, tot la Șimleu Silvaniei, la tipografia „Măgureana” având ca redactor-responsabil pe Simion Oros. Apare săptămânal sub îngrijirea unui comitet, dorindu-se „ca această foaie să fie o cetate puternică, care să ne apere cu demnitate toate interesele”. Vor apărea doar 14 numere, până la 1 august 1928. La 1 martie 1931, gazeta mai reapare până la 15 aprilie 1931.

Învățătorul Simion Oros – unul dintre fondatorii ziarului

Daniil Graur Senior – învățător în Giurtelecul Șimleului, unul dintre membrii fondatori ai ziarului „Gazeta Învățătorilor”

 PLUGARUL

             Apare la Șimleu Silvaniei în 3 mai 1923, săptămânal, ca „sfetnic al poporului român de la sate”. A fost înființat și condus de către profesorul dr. Emil Lobonțiu, ziarul fiind, de fapt, o platformă politică după intrarea sa în Parlament ca deputat, din partea Partidului Național Liberal.

            Începând cu nr. 7 din 1 martie 1924 gazeta devine „organ cultural și de cooperație”, având următorul Comitet de redacție: fondator dr. Emil Lobonțiu, director Tănase Pușcă, redactor responsabil Victor Pop, proprietar Federala „Sălajul” din Șimleu Silvaniei. Își sistează apariția în 1925.

Dr. Emil Lobonțiu – fondatorul ziarelor „Plugarul” și „Plugul”

REVISTA „ALEXANDRU VLAHUȚĂ”

             Apare ca revistă a elevilor de la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, lunar, în anul 1923. În „Cuvântul înainte redacția își precizează scopul apariției în patru puncte: „1). Să ne cunoaștem literatura și istoria; 2). Pe lângă aceste cunoștințe să ne câștigăm o aptitudine pentru a ști împărtăși cu ușurință cunoștințele câștigate; 3). Prin premiile de cărți și alte obiecte de valoare ce se vor fixa, să stârnim în colegii noștri râvna de a cerceta și a citi și prin urmare a cunoaște mai bine producțiunile scriitorilor români; 4). Să deschidem teren de validare pentru lucrările originale”.

            Apare sub redacția profesorului Ion Gh. Oprea și a unui colegiu redacțional format din nouă elevi: Rugan Dem., Tătar Iuliu, Hotea Cornel, Sălăgian Gh., Meseșian C., Fărcaș Ioan, Indrea Vasile, Căpîlnaș Ioan și Farcău Ioan. Fiind o revistă școlară ea era scrisă în întregime de elevi, având o tematică variată: literatură, geografie, istorie, matematică, folclor etc.; au apărut doar șase numere (ianuarie-iunie 1923).

 

 POPORUL SĂLĂJAN

             Apare la Șimleu Silvaniei în anul 1926 și era oficiosul Partidului Poporului în județul Sălaj, partid aflat la guvernare în vremea respectivă, la Tipografia „Lazăr”. Era condus de către un „comitet”, redactor-responsabil fiind profesorul Tănase Pușcă. Gazeta apare fără un program stabilit, publicând în editorialul primului număr doar „Programul guvernului general Al. Averescu”. Începând cu nr. 1 din 1927 apare cu subtitlul „Foaie culturală, economică și națională”. Era săptămânal, iar la 25 iunie 1927 își sistează apariția.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PLUGUL

             Profesorul dr. Emil Lobonțiu inițiază un nou proiect editorial, în anul 1926, sub numele de „Plugul”, iar prima serie apare până în anul 1928. Reapare în anul 1934, săptămânal, având subtitlul „ziar politic, cultural, social și economic”. Era tipărit la sucursala tipografiei „Luceafărul” din Șimleu Silvaniei, directorul gazetei fiind tot Emil Lobonțiu. Începând cu anul 1935 apare bilunar.

 

SĂLAJUL

             Ziarul a fost înființat de către frații Emil și Laurențiu Bran și apare la Jibou, în anul 1920. Din anul 1922 apare la Zalău, iar după ce Emil Bran a fost numit ca vicar al Silvaniei, în perioada 1928-1929 ziarul apare la Șimleu, la Tipografia „Măgureana”.

 REDEȘTEPTAREA

             Apare ca organ politic, cultural și economic, fiind oficiosul Partidului Poporului, organizația Sălaj. Este bilunar, în 6 p., avându-l ca director pe Victor Gheție și redactor-responsabil pe profesorul Victor Pop, fost deputat al Partidului Poporului. Se pare că au apărut doar două numere ale ziarului, după care și-a sistat apariția.

REVISTA „FLORI DE CRIN”

             Revistă feminină ce apare la Șimleu Silvaniei în anul 1932, lunar, cu excepția lunilor iulie și august. Redactor-responsabil al revistei era preot-profesor Teofil Bălibanu. Din ceolegiul de redacție mai făceau parte Iuliu Boțan – secretar de redacție și Cornelia Petrișin – administrator.

În articolul-program se arată scopul revistei: „Flori de crin se va sili ca întotdeauna să dea sfaturi creștinești pentru mame, ca ele să poată da o bună educație fiilor lor; îndrumări pentru soți, ca să fie îngerul păzitor al familiei lor; iar pentru fete va fi o călăuză dreaptă și sigură, mai ales atunci, când fără experiență se vor avânta în mijlocul lumii plină de pericol.

Revista își sistează apariția în anul 1936.

REVISTA „STROPI DE ROUĂ”

 Apare ca revistă a elevilor de clasa a VIII-a de la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, în anul 1937. Redacția era formată dintr-un „comitet”, iar în ultimul număr al revistei este amintit ca director profesorul Iacob Ghiția.

Primul număr apare la 15 decembrie 1937 cu următorul program: „Începem! Obișnuit, orice publicație care are scop de culturalizare, își prezintă cartea sa de vizită și de recomandație imediată cu apariția primului număr, promițând a fi folositoare prin umplerea unor goluri, de mult simțite.

Modesta noastră publicație își face apariția fără mult zgomot, fără o recomandație deosebită, decât aceea ce în chip firesc caracterizează atât de simplu și totuși atât de mult cuprinzătoru-i titlu: „STROPI DE ROUĂ”.

Ea, pentru tineretul care se pregătește a părăsi băncile celor opt ani de școală secundară, e bobocelul încărcat cu roua dimineții înfloritoare, e prima licărire serioasă după virtute, năzuința mereu crescândă după frumosul alimentat cu neprihănita dragoste pentru adevăr…”.

Vor apărea doar cinci numere, după care revista își sistează apariția.

 Bibliografie:

  1. Colecția ziarelor amintite mai sus, care se găsesc la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca
  2. Valentin Dărăban, Doru E. Goron, Contribuții la istoria presei românești în Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, VI, Zalău, 1982, pp. 473-494
  3. Vasile Vetișanu-Mocanu, Cartea Șimleului, București, Editura Litera, 1985, pp. 166-195
  4. Simion Oros, Memorialul jubiliar al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni (1870-1910), Șimleu, 1911
  5. Simion Oros, Din trecutul dăscălimii sălăjene. Înfiinţarea „Gazetei Învăţătorilor”, în Şcoala Noastră (Zalău), nr. 4, aprilie 1937, pp. 125-130

                                                                                                            Dr. Marin Pop, cercetător   

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X