O stelă funerară din calcar, azi pierdută, a fost descoperită în timpul cercetărilor arheologice de la Porolissum din anul 1943. Era unul dintre cele aproape o sută de monumente epigrafice și sculpturale reutilizate în refacerile porții principalis sinistra a castrului de pe dealul Pomăt (fig. 1). Textul latin fragmentar nu pare să iasă din tipicul textelor funerare latine, însă, la o cercetare mai amănunțită, ne sunt oferite date importante privind istoria locală din epoca romană.
Harta așezării romane de la Porolissum și locul descoperirii monumentului indicat cu săgeată neagră.
Stela funerară profilată făcea parte dintr-un ansamblu funerar care îl comemora pe un anume Aelius Themarsa (fig. 2). Acest nume – Themarsa – apare în limba siriacă și palmyreniană și se traduce ca ,,servitorul (zeului) Arșu”, fiind atestat în zona Siriei, Libanului și Iordaniei de azi. Themarsa fusese un veteran, originar din orașul sirian Palmyra, din Siria, liberat din postura de centurion al unității militare originare din acest oraș, unitate cantonată la Porolissum după cucerirea romană și menținută aici până la abandonarea Daciei.
Persoana care se îngrijește de monument este înrudită cu Themarsa, însă, numele acesteia se păstrează doar prin ultimele sale cinci litere, citite ca LAMAT. Identitatea acestei persoane a rămas până de curând învăluită în mister. În realitate, cele cinci litere provin de la forma latinizată a unui nume feminin semitic, format din rădăcina semitică șlmt și anume Aelia Salamat. Acest nume este atestat în siriaca veche și în limba feniciană, fiind purtat, spre exemplu, de o fostă regină a orașului Edessa, soția regelui Abgar Ukkama. Persoane de rând care mai poartă acest nume sunt cunoscute la Palmyra, în Hauran, la Antiochia și la Dura Europos, în scrierea aramaică sau în greacă. Doar un singur alt exemplu mai este atestat în limba latină – Salamate – la Roma.
Fotografia realizată în 1943 a monumentului găsit la Porolissum.
Traducere aproximativă din limba latină:
Zeilor Mani. Aelius Themarsa, veteran și fost centurion, decurion al coloniei? (… a trăit… Aelia Sa)lamat a consacrat acest monument tatălui sau patronului său (…).
Aelia Salamat este așadar o femeie cu origini în Siria romană, fiica (cel mai probabil) a lui Themarsa, personaj de vază al comunității de la Porolissum. Ea este prima femeie cu nume semitic atestat vreodată în Dacia romană. Foarte rar se întâmplă în Dacia ca doar o femeie să fie menționată din postura de persoană responsabilă cu comemorarea unei rude și îngrijirea ridicării mormântului acesteia. Acest fapt ridică întrebări privind dreptul moștenirii și a proprietății femeilor în societatea romană provincială, un aspect care rămâne a fi cercetat pe viitor.
Undeva pe la mijlocul secolului al III-lea d. Chr., cu câțiva ani înainte de abandonarea provinciei, Dacia și implicit Porolissum-ul se confruntau cu mari probleme specifice acestei perioade tulburi a istoriei Imperiului Roman. Soldații de la Porolissum hotărăsc refolosirea monumentelor funerare din cimitirul (necropola) din apropiere, în graba lor de blocare a intrărilor în castrul roman de pe dealul Pomăt. Printre mormintele ,,vandalizate” atunci s-a numărat și cel al lui Themarsa, și el un fost militar, un mormânt de care, cu ani înainte, Aelia Salamat se îngrijise cu atâta efort să fie realizat.
Dr. Dan Deac, cercetător științific
Bibliografie:
Dan Deac, A Feminine Semitic Name at Porolissum. Reassesing the Latin Text of a Fragmented Funerary Stela, sub tipar.
