Back to all Post

Familia Pop de Oarța

– o familie din „Ţara Codrului” cu vechi tradiţii istorice

Familia Pop este una din cele mai vechi familii din Ţara Codrului. Ea are diplomă nobiliară din anul 1541, emisă de către Principele Transilvaniei, prin care se acordă titlul de nobil lui Pop Mihai de Băseşti. Din păcate, această diplomă, care se găsea în casa bunicilor dinspre mamă a lui Vasile Pop din Cehu Silvaniei, s-a pierdut în martie 1949, când unchiul său, Alexandru Pop, împreună cu familia, a fost deportat. A supravieţuit un singur document autentic vicisitudinilor vremurilor şi anume o diplomă dată de Emeric Tokolyi – Princeps Transilvanie, Partium Hungarie et Siculorum Comes, act existent printr-o copie autentificată de notariatul din Cehu Silvaniei în 1821, care recunoaşte drepturile şi privilegiile familiei Pop de Băseşti, consemnând inclusiv domeniile privilegiate în hotarele comunelor Băseşti, Oarţa şi Bicaz. Acest act a fost donat de către domnul Vasile Pop Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă-Zalău în anul 1985.

 

Primul intelectual al familiei Pop de Oarţa a fost Pop Simion, născut în anul 1822 la Oarţa, absolvent al Gimnaziului Minorit din Şimleu Silvaniei, a cărui diplomă de absolvire (în limba latină) se află în patrimoniul muzeului nostru şi este expus, la fel ca diploma amintită mai sus, în sala Galeria personalităţilor sălăjene.

Pop Simion şi-a început cariera ca notar comunal la Bicaz, după care s-a mutat pe acelaşi post în satul natal, Oarţa de Jos. S-a căsătorit cu Maria Vaida, din familia Vaida, care l-a dat ulterior pe Alexandru Vaida-Voievod. Pe lângă averea sa proprie şi-a mai sporit-o substanţial prin aportul soţiei. În acest context a avut posibilitatea să-i trimită la studii superioare pe cei trei băieţi ai săi. Din căsătoria sa cu Maria Vaida au rezultat patru copii, trei băieţi şi o fată: Vasile, preot şi protopop în Oarţa de Jos; Gheorghe, avocat în Zalău, primul prefect al Sălajului după 1918; Mihai, preot în Cuceu şi Ileana, soţia protopopului din Băseşti, Alexandru Achim.

Necrologul lui Simion Pop

Lespedea de pe mormântul lui Simion Pop – cimitirul din Oarța de Jos

Vasile Pop, fiul cel mare al lui Simion Pop, s-a căsătorit cu fata fostului său profesor de la Facultatea de Teologie din Gherla, Cornelia Indrea. Familia Indrea era una cu tradiţii vechi, originară din părţile Chioarului, cu rude numeroase la Şomcuta şi Mireşul Mare. Cornelia Indrea s-a măritat la vârsta de 15 ani, fiind singurul copil al preotului-profesor Indrea, rămas văduv de tânăr. Vasile şi Cornelia au avut împreună șase copii: Terezia, măritată cu dr. Ioan Ember din Giurtelecul Hododului; Cornelia, măritată cu Dr. Ioan Ossian, absolvent de teologie şi litere, directorul primului liceu românesc din Sălaj, înființat în anul 1919, liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei. Arestat de regimul comunist, a decedat la Canal, la 4 ianuarie 1953, iar la Oarța de Jos are doar numele, alături de soția sa, decedată în 1962; Ileana, măritată cu Dr. Gabriel Lazăr, medic primar șef al județului Sălaj; Dr. Simion Pop, ultimul președinte al organizației PNȚ Sălaj, înainte de desființarea sa ilegală în anul 1947; Maria, măritată cu Simonek Ștefan, inginer silvic, și Marta, măritată cu Dr. Victor Pop, notar public în Valea lui Mihai și ulterior în Oradea.

Vasile Pop

Lespedea de pe mormântul lui Vasile Pop – cimitirul din Oarța de Jos

Simion Pop, fiul lui Vasile Pop, a urmat cursurile școlii primare la Oarța de Jos, până în clasa a III-a, iar clasa a IV-a în Cehu Silvaniei, pentru a-și însuși cunoștințele de limbă maghiară, necesare continuării studiilor. Cursurile liceale le-a urmat la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, unde a beneficiat de bursa la care avea dreptul un băiat din familia Pop. Din anul 1911, profesor la Beiuș ajunge cumnatul său, Ioan Ossian, la care va locui în gazdă. A absolvit liceul în anul 1913.

            Izbucnind războiul, Simion Pop a fost mobilizat și trimis la Praga, la Școala de ofițeri. După 6 luni a primit gradul de sublocotenent și a fost încadrat în Regimentul 51 Năsăud, regiment format exclusiv din români. A luptat pe fronturile din Italia și Franța, unde l-a prins sfârșitul războiului. S-a reîntors în țară datorită acțiunii curajoase inițiate de marele om politic sălăjean, Iuliu Maniu, care a făcut ordine în Viena o lună de zile, împreună cu generalul Boeriu și soldații români, în schimbul acordării de către ministrul de Război al Imperiului austro-ungar a vagoanelor necesare repatrierii ostașilor români, împrăștiați în întreaga Europă.

            Ajuns acasă, în luna noiembrie 1918, tânărul comandant de pluton își găsește tatăl pe patul de moarte.

 În cimitirul „domnilor” din Oarța de Jos găsim mormântul protopopului Vasile Pop, născut la Bicaz, la 26 decembrie 1862 şi decedat pe data de 26 ianuarie 1919. Tot aici este înmormântată soţia lui Vasile Pop, Cornelia, născută Indrea, tatăl său fiind profesor la Facultatea de Teologie din Gherla. Ea s-a născut în anul 1868 şi a decedat în anul de tristă amintire, 1948. Fiica lor, pe care o chema tot Cornelia, născută în anul 1890, s-a căsătorit cu Ioan Ossian. A trăit până în anul 1962, fiind înmormântată tot în cimitirul din Oarţa, alături de părinții săi. Pe aceeaşi cruce este scris numele lui Dr. Ioan Ossian, născut în anul 1885 și decedat în 1953. În urma muncilor istovitoare, pe care le executau la Canal și a intemperiilor vremii, a neodihnei, a regimului de teroare fizică și psihică la care a fost supus, nu a mai rezistat, deși avea un fizic impunător. A decedat în urma unei septicemii. A trecut la cele veșnice pe data de 4 ianuarie 1953, „cu comedia e finita pe buze”, după cum spunea familiei Ossian Horațiu Ciortin, colegul lui de suferință

Vestea morții lui Ioan Ossian este dată familiei mult mai târziu, de către Șeful raionului de Miliție Șimleu, locotenentul major Victor Rusu, care o înștiința pe Cornelia Ossian de faptul că primise o adresă, în data de 12 septembrie 1953, de la Formațiunea nr. 0837 din Constanța, care anunța decesul lui Ioan Ossian.

Mormântul simbolic al lui Ioan Ossian – cimitirul din Oarța de Jos

Ioan Ossian (1885-1953) – primul director al Liceului „Simion Bărnuțiu din Șimleu Silvaniei

Ioan Ossian și cadrele didactice de la liceul din Șimleu

Considerăm că cel mai seamă reprezentant al familiei Pop de Oarța este, totuși, Gheorghe Pop. Amintim aici, ca o sinteză a întregii sale activități, ceea ce este scris, ca epitaf, pe crucea răsturnată, aflată în cimitirul „domnilor” din Oarța de Jos: GHEORGHE POP DE BĂSEŞTI, fost primul prefect român al Sălajului, avocat, decanul baroului Sălaj, senator, preşedinte al Consiliului judeţean şi al Camerei de Agricultură judeţeană, primcuratorul bisericii române unite din Zalău, decorat cu Steaua României în grad de comandor; 1865-1933. Mai adăugăm că a îndeplinit funcţia de prefect şi în ultimul an al vieţii sale (1932-1933). A fost jurist-consult pe viaţă al băncii „Silvania” din Șimleu, filiala Zalău, și președinte al organizației județene a Partidului Național Român, devenit Partidul Național Țărănesc după 1926, în perioada 1923-1927, când s-a retras din cauza problemelor de sănătate. Zălăuanii îi spuneau Gyuri baci, deoarece timp de peste 40 de ani i-a apărat cu profesionalism și imparțialitate atât pe români, cât și pe maghiari, în calitatea sa de avocat.

După cum se poate observa și din imaginea anexată, crucea de pe mormânt este răsturnată, iar „Cimitirul Domnilor”, adică elita Oarței, s-a transformat într-o adevărată pădure, nefiind îngrijit de zeci de ani. La fel, și casa în care a locuit, casa din spatele Prefecturii județului Sălaj, zace în paragină. Este o casă monument istoric, deoarece aici, în data de 11 noiembrie 1918, a fost ales Consiliul Național Român pentru Comitatul Sălaj, în frunte cu Gheorghe Pop de Oarța, organism românesc care a coordonat înființarea Consiliilor și Gărzilor Naționale din tot județul, în scopul menținerii ordinii și alegerii deputaților români care să plece la Alba Iulia pentru a vota Unirea Transilvaniei cu România.

Căsătorit cu Laura Pop, nepoata lui George Pop de Băsești, au avut doar o fiică, Laura, care a decedat la o vârstă fragedă. Decedând fratele său, Vasile Pop, în anul 1919, Gheorghe Pop de Oarța l-a adoptat, putem spune, pe nepotul său, Simion Pop, ajuns apoi avocat în Zalău, președinte al Tribunalului Sălaj în anul 1945, când a fost „epurat” de guvernul pro-comunist condus de Petru Groza, și ultimul președinte al organizației județene a P.N.Ț. Sălaj. El a fost și moștenitorul averii unchiului său, Gheorghe Pop. Fiul lui Simion Pop, Vasile Pop (Loți), a fost președinte al organizației județene a PNȚCD și deputat de Sălaj în legislatura 1992-1996.

Simion Pop

Simion Pop, alături de camarazii săi de război

Fiul lui Simion Pop, Vasile (Loți) Pop, deputat P.N.Ț.C.D. după Revoluție

Bibliografie:

            Arhiva Muzeului Județean de Istorie și Artă-Zalău, fondurile arhivistice Gheorghe Pop de Oarța și Ioan Ossian

            Manuscris primit de la Vasile (Loți) Pop, existent în arhiva MJIAZ

            Pavel, Constantin, Școalele din Beiuș. 1828-1928, Beiuș, 1928

                                                                                                                        Dr. Marin Pop

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X