Back to all Post

F-Bucătăria: gusturi și bucate pe încercate

Expoziția ”F-Bucătăria: gusturi și bucate pe încercate” inaugurează un nou program al MJIAZ, care își propune să aducă în fața publicului problematici studiate la nivelul instituției și prezentate într-o manieră directă, nemediată printr-un spațiu expozițional clasic. Astfel, în cadrul programului ”Muzeul în stradă” vor fi organizate expoziții foto-documentare, cu materiale informative expuse direct pe gardurile muzeului, oferind o altfel de experimentare a muncii unui muzeu. Opțiunea pentru o astfel de expunere se datorează și faptului că Muzeul de Artă ”Ioan Sima”, locația care găzduia programul de expoziții temporare al instituției, se află într-un amplu proces de reabilitare ce îl va indisponibiliza pentru o perioadă destul de lungă de timp.

În anul 2019 muzeul a inaugurat un program expozițional dedicat valorificării cercetărilor privind comportamentele alimentare specifice diferitelor perioade de timp, prima expoziție fiind cea axată pe alimentația urbană din timpul regimului comunist, intitulată sugestiv ”Nici o masă fără pește”, în acord cu sloganul caracteristic perioadei de austeritate socio-economică a anilor ’80. Situația pandemică a anului 2020 a împiedicat materializarea celui de al doilea proiect expozițional, cel consacrat alimentației țărănești din prima jumătate a secolului XX. Pe fondul stării de imprevizibilitate privind desfășurarea fizică a evenimentelor culturale,am recurs la o formulă mediată online. Astfel, am decis să antrenăm în documentarea informației prietenii paginii noastre de FB, provocându-i la prepararea și împărtășirea cu noi a unei rețete din copilărie, pe care o mai pregătesc și azi. Ne-am bucurat că propunerea noastră a stârnit interes, rezultatele fiind veritabile povești cu imagini și un pronunțat iz nostalgic.

De ce despre alimentație?      

Pentru că poți descifra ”o societate într-o farfurie, adică poți să reconstitui, în mare măsură, istoria unei societăți uitându-te la când, cum, ce și cine mănâncă. Pentru că aici, dincolo strict de rețete, intră o serie întreagă de factori: când mănânci acea mâncare, cum, apropo de estetică, și locul unde mănânci…”(Vintilă Mihăilescu). Iar în ce privește alimentația țărănească, înțeleasă de cele mai multe ori ca ”tradițională”, există o tendință evidentă de raportare nostalgică la un trecut și un sat idealizat, o re-construcție emoțională a realităților istorice. Este tot mai evident că ”noi avem imaginea asta foarte festivă – ce bine se mânca la țară, mâncărurile țărănești, alea sunt autentice, de acord, dar alea erau la cele două mari sărbători ale anului și, de regulă, erau mai urbane, venite de la boieri, țăranul mânca vai de mama lui” (Vintilă Mihăilescu, interviu www.gastroart.ro )

Fascinația tradiționalului/localului    

Sigur că în  rețetele propuse există multă nostalgie, iar azi ”produsul tradițional” a devenit un fel de ”formulă magică”, un garant al sănătății, al autenticului, ecologicului, iar ”alimentația tradițională” ceva comparabil paradisului pierdut, o ”vârstă de aur” la care trebuie să ne întoarcem. Prima observație pe care cercetarea riguroasă o supune atenției este faptul că în ceea ce privește discursul despre ”tradiție” acesta înoată în confuzii terminologice, iar produsele tradiționale sunt considerate astfel în definiția Ministerului Agriculturii tocmai pentru că sunt făcute tradițional și sunt transmise prin tradiție. Ceea ce pare să definească însă, la nivelul simțului comun, produsul local/tradițional este ”gustul”, iar din acest punct de vedere rămân antologice referințele lui Mircea Dinescu la ”roșia olandeză”  care are doar un aspect atrăgător, fără a fi la fel de gustoasă precum cea autohtonă. Această nouă tentație a gustului a fost sesizată și puternic instrumentalizată în discursul publicitar, în ultimii ani înregistrându-se numeroase reclame ce plasează diverse produse într-un imaginar nostalgic al mâncărurilor ”adevărate”, opuse celor ”fără nici un gust” din supermarketuri. În acest context se produce și un fenomen de inventare rapidă a unor ”noi produse tradiționale”, prezente în numeroasele târguri și festivaluri culinare.

Pornind de la aceste realități, am asumat la nivelul instituției un program de cercetare a alimentației din rural, pentru a putea creiona măcar, într-o primă fază, profilul bucătăriei ţărăneşti din, aproximativ, ultima sută de ani. Intenţia noastră este aceea de a surprinde atât coordonatele generale ale stilului alimentar rural, cât şi elementele de maximă specificitate datorate mediului geografic, potenţialului economic al gospodăriei, profilului multietnic al zonei, tradiţiilor ocupaţionale, etc. Importanța unui astfel de demers investigativ constă în faptul că ne oferă o imagine obiectivă și riguroasă asupra a ce, de ce, cum și cât mânca țăranul român, iar recursul la o exemplificare privind meniul zilnic al unei familii (la jumătatea secolului XX), consemnat în surse documentare, este suficient de relevant în acest sens:

”Familie cu 5 membri, are vacă cu lapte ce dă 4 l la zi. A tăiat porc de 80 kg și deține 1,1487 ha (perioada nu vizează postul religios)

12.02.1945, luni dimineața: cartofi cu zeamă și pâine. La amiază: lapte cu mămăligă. Seara (cină la ora 6): fasole cu pâine și lapte

13.02.1945, marți dimineață: fasole cu pâine. La amiază: lapte cu mămăligă. Seara: varză cu pâine și lapte.

14.02.1945, miercuri dimineața: varză cu pâine. La amiază: lapte cu mămăligă. Seara: tăiței cu zeamă și cu pâine

15.02.1945, joi dimineața: cartofi cu pâine și lapte cu mămăligă. La amiază: friptură de porc cu pâine. La cină: zeamă acră cu pâine

16.02.1945, vineri dimineața: cartofi întregi cu moare de varză, cu pâine. La amiază: fasole cu pâine. La cină: fasole cu pâine

17.02.1945, sâmbătă dimineața: fasole cu pâine. La amiază: lapte cu pâine și friptură de porc cu pâine. Seara: cartofi cu pâine

18.02.1945, duminică dimineața: tăiței cu zeamă și pâine cu carne, lapte. La amiază: friptură de porc cu pâine. La cină: cartofi cu pâine și lapte” (Simona Bala, Universul feminin în cultura și spirtualitatea tradițională a poporului român).

Chiar dacă meniul consemnat se caracterizează printr-o evidentă simplitate gastronomică, cercetarea bucătăriei țărănești arată capacitatea extraordinară de adaptare la resursele deținute, aspect sesizabil și în rețetele trimise către noi și pe care vă invităm să le descoperiți.

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X