Back to all Post

Ziua Naţională a României de-a lungul timpului

Ziua națională este o zi de sărbătoare publică, în care se cinstește un eveniment cu semnificație deosebită din istoria unui stat. Aceasta poate fi simbolizată prin data zilei de independență sau desăvârșirea unității național-statale.

Prima zi națională a României a fost 10 mai, având o triplă semnificație istorică: 10 mai 1866 – începutul domniei lui Carol I; 10 mai 1877 – Domnitorul Carol I a semnat Declarația de Independență a României față de Imperiul Otoman; 10 mai 1881 – încoronarea prințului Carol I ca rege al României.

Din anul 1881, până la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I al României a fost forțat să abdice și să plece în exil, Ziua Națională a României a fost de 10 mai.

După Marea Unire din anul 1918, ziua de 10 mai a fost sărbătorită cu fastul cuvenit și în județul Sălaj, după cum se poate observa din articolele apărute în presa vremii și din imaginile de epocă.

Odată cu instaurarea regimului totalitar comunist în România, cu ajutorul tancurilor sovietice, și abdicarea forțată a regelui Mihai I al României, la 30 decembrie 1947, Camera Deputaților din noua Republică Populară Română a adoptat Legea nr. 363/1947, prin care ziua de 23 august devenea Ziua Națională a R.P.R., sub numele de „Ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România”. În realitate, evenimentul istoric de la 23 august 1944 a fost confiscat de către comuniști și transformat într-un deșănțat cult al personalității.

În perioada așa-zisei „epoci de aur”, a regimului totalitar condus de dictatorul Nicolae Ceaușescu, s-a ajuns la serbări grandioase, cu defilări și stadioane pline, care îl preamăreau pe liderul comunist și nu aniversau evenimentul istoric în sine.

După Revoluția din decembrie 1989 nu s-a mai revenit la ziua de 10 mai, ca zi națională. Prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele României, Ion Iliescu, și publicată în „Monitorul Oficial” nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost declarată zi națională și sărbătoare publică în România.

Din punct de vedere istoric, ziua de 1 decembrie semnifică desăvârșirea procesului de unitate statală a românilor. La 1 decembrie 1918, în cadrul Adunării Naționale de la Alba Iulia, cei 1.228 delegați, aleși în toate circumscripțiile electorale din Transilvania, în prezența a peste 100.000 de români, au votat unirea Transilvaniei cu România. La marele praznic național de la Alba Iulia, Sălajul a avut un rol foarte important, în fruntea celor două foruri de conducere provizorii ale Transilvaniei fiind aleși fruntași politici sălăjeni: Gheorghe Pop de Băsești a fost ales președinte al Adunării Naționale de la Alba Iulia și al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, forul legislativ, iar Iuliu Maniu în funcția de președinte al Consiliului Dirigent, organul executiv al Transilvaniei.

                                     

                                     

                                   

                                   

                                   

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X