Gândacul Carabus hampei Kuster,Var.zilahiensis Csiki a fost descoperit și colectat în jurul anului 1900 în împrejurimile orașului Zalău, de către medicul Zilahi Kiss Endre și a fost determinat de Csiki Erno, muzeograf al Muzeului Național din Budapesta, pe baza câtorva exemplare care au ajuns în colecțiile acestui muzeu. Specia hampei Kuster din genul Carabus cuprinde mai multe variații de diferite dimensiuni cuprinse între 22 și 40 mm lungime. Exemplarele mari de până la 40 mm apar la variația hunyadensis, colectată din munții Maramureșului, iar una dintre cele mai mici ca dimensiuni este variația zilahiensis, între 22-26 mm.
De la data descoperirii acestei variații (anul 1900) nu a mai fost capturat nici un exemplar, la Zalău sau în altă parte a țării, locul concret de capturare a exemplarelor ajunse la Muzeul din Budapesta nefiind precizat.
În urma cercetărilor făcute de către colecționarul Takacs Adalbert, gândacul a fost regăsit și identificat. El trăiește pe un teren deschis, arabil, în partea de nord a municipiului Zalău, în zona industrială spre Valea Miții și Panic. Descrierea lui apare în lucrarea „Kaferfauna des Karpathen-Bekens”, reeditată în anul 1946 la Budapesta. Lungimea exemplarelor adulte variază între 22-26 mm, elitrele au culori diferite: albastru, verde, vișiniu spre roșu-carmin cu un luciu slab; picioarele au culoare neagră.
Perioda de activitate intensă a populației adulte începe în luna iunie și durează până în septembrie inclusiv (primul exemplar fiind, de fapt, colectat în luna noiembrie 1964, ascuns în pământul deja înghețat). Având o perioadă lungă de prezență la suprafața pământului, poate să aibă două sau chiar trei generații pe an. Carabus hampei Kuster, var.zilahiensis, duce o viață izolată, în timpul zilei stă ascuns în pământ, apărând noaptea la vânat după râme, omizi, fiind carnivor. Acest carabus (fugar) nu a fost întâlnit timp de 70-80 de ani până la redescoperirea lui în anul 1964. În perioada anilor precedenți au fost capturate sute de exemplare de către colecționarul Takacs Adalbert. Metoda de capturare folosită de către colecționar a constat în așezarea de capcane la sol. De asemenea, Takacs i-a găsit ascunși sub baloții de paie rămași pe ogor după seceriș.
Primit cu un deosebit interes, acest gândac necunoscut a ajuns, pe baza schimburilor efectuate, la Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa București, Muzeul Banatului Timișoara, Muzeul Bruckental Sibiu. Nefiind capturat până în prezent în nicio altă zonă a țării noastre sau a Europei Centrale și de Sud-Est, aceasta dovedește caracterul său endemic, dezvoltându-se pe meleagurile Zalăului într-un biotop care întrunește unele condiții favorabile specifice acestei variații, adică teren deschis, dealuri cu o înălțime de cca. 200-300 m, încălzite de razele solare unde habitează o populație intensă a acestui carabus var.zilahiensis.
Acest gândac intră în rândurile curiozităților faunistice ale județului nostru, precum este și fluturele Argynnis laodice, prezent în număr relativ mare pe muntele Meseș, o specie de origine orientală, dovadă că în județul Sălaj, prea puțin cercetat din punct de vedere entomologic, există posibilitatea să fie descoperite în continuare unele rarități sau chiar specii noi pentru fauna țării noastre.
Diana Horvat, muzeograf