Autostradă, drum european, național, județean, comunal… pe scurt căi de comunicație. Astfel le denumim acum, dar care au fost căile de comunicație în trecut? Au existat locuri de trecere cunoscute? Și unde duceau? În încercarea de a da un răspuns am punctat pe hărți așezările neolitice cunoscute în prezent de pe teritoriul actualului județ Sălaj, văzut ca exemplu la o scara mai mică a unui fenomen mult mai larg. Exceptând cele mai vechi descoperiri, mai vechi de 8000 de ani, primii locuitori ai acestor zone au fost sesizați în urmă cu aproximativ 7500 de ani, până în prezent fiind cunoscute 11 așezări, dintre care trei (Porț, Zăuan, Halmășd) în bazinul Barcăului, trei în bazinul Crasnei (Stârciu, Meseșenii de Sus și Șimleu Silvaniei – Cehei), două așezări identificate la Zalău și Moigrad – Porolissum în bazinul Văii Zalăului și câte o așezare în bazinul Agrijului (Buciumi) și Almașului (Chendrea). În perioada imediat următoare situația se schimbă puțin, fiind preferată Valea Barcăului, Valea Zalăului și, doar secundar, Valea Agrijului. Această constatare se îmbină cu zona de proveniență a acestor comunități, câmpiile din nord-vestul României, estul Ungariei, indicând și căile de pătrundere în Depresiunea Silvaniei, dar și deplasarea spre zona intracarpatică. Din punct de vedere cronologic, în paralel cu aceste comunități, denumite de specialiști – Pișcolt, apar și alt gen de comunități, diferențiate de cele anterioare prin modul în care își ornamentează ceramica (numite Zau, anterior Lumea Nouă) pentru care avem puține date, dar dinamica descoperirilor ne indică preferința pentru Depresiunea Șimleului, cu cele două bazine principale: Barcăul (o așezare) și Crasna (două așezări). Descoperirea unui punct la Sâncraiu Almașului legat de alte două descoperiri din apropiere (zona Topa) indică și o cale de comunicație legată de râul Almaș și afluenții săi spre sau dinspre arealul intracarpatic. Deși numărul așezărilor crește foarte mult în intervalul 4900-4000 a. Chr., distribuția lor arată aceeași preferință pentru bazinele Crasna, Barcău, Valea Zalăului, secundar Valea Agrijului și Valea Almașului, cu o precizare – cercetările arheologice ne indică așezări stabile, locuite perioade îndelungate, drumurile par să fi devenit mai mult căi de schimb decât de căutare a unui loc propice pentru locuire.
Până în prezent nu există nicio descoperire sigură a unei așezări neolitice pe Valea Șomeșului, sectorul acestui râu în zona județului Sălaj fiind unul marcat de faleze înalte sau traseu meandrat cu o zonă inundabilă largă, care nu a fost propice stilului de viață din neolitic.
Dezvoltarea rețelei de drumuri actuale (care evident urmeză o rețea mai veche), suprapunerea localităților actuale, arată aceleași principii de amplasare și dezvoltare, căile de comnicație facilitând și atunci, și acum accesul la resurse și schimbul de mărfuri sau idei.
Așezări umane: 5500-4900 a. Chr.
Așezări umane: 4900-4000 a. Chr.
Dr. Sanda Băcueț-Crișan, șef secție Arheologie preventivă
