În data de 8 februarie comemorăm 40 de ani de la trecerea în neființă a pictorului sălăjean Ioan Sima. Într-o zi de iarnă a anului 1985, artistul a părăsit această lume, fiind înmormântat pe meleagurile sale dragi, de care era profund legat sufletește – în satul natal Pericei – în cavoul familiei, alături de iluștri săi înaintași.
Plaiurile natale și-au pus amprenta inconfundabilă asupra operei artistului, fiind constant evocate în lucrările sale care surprind frumusețea satului în care s-a născut, simplitatea oamenilor locului și inocența copiilor, transmise prin jocul de linii și culoare care conturează portretele acestora. Natura a fost o sursă de inspirație, jucând un rol esențial în redarea atmosferei liniștitoare și blânde a satului tradițional.
Peisajele și lucrările care ne prezintă diversitatea floristică întâlnită în grădinile pitorești de la țară, precum și naturile statice, ne duc cu gândul la cadrul natural tipic zonei satului transilvănean, la curtea casei părintești.
O caracteristică aparte a pictorului este interesul pentru natură, o sensibilitate lirică a materiei și a formelor colorate în lumină. Arta lui Sima este de o expresivitate pură, cromatică fină și sensibilă, indiferent de tehnica și mijloacele de abordare.
Natura nu e niciodată aceeași pentru pictor; fiorul interior, observațiile subtile și sentimentele trăite sunt imprimate discret în lucrările sale.
Artistul a încercat, în picturi, să redea realismul, simplitatea pură și spiritul luminos al oamenilor și locurilor, surprinzând în numeroasele sale portrete și peisaje trăirile lor profunde. Nu e de mirare că o mare parte din opera sa este un elogiu adus acestor ținuturi și oamenilor satului sălăjean – transilvănean.
Colecția de artă a pictorului a fost donată Muzeului Județean de Istorie și Artă din Zalău, eveniment în urma căruia, în vara anului 1981, a fost inaugurată Galeria de Artă Ioan Sima. Acest gest a exprimat dorința artistului de a lăsa peste generații imaginile văzute prin ochii săi, destinate publicului sălăjean și dincolo de granițele acestuia, devenind o dovadă inestimabilă a operei sale, recunoscută și expusă în numeroase expoziții naționale și internaționale. O moștenire culturală deosebită, așa cum spunea chiar Ioan Sima: “Sălajul și în special meleagurile Periceiului și ale Șimleului Silvaniei reprezintă pentru mine tărâmul fericit al copilăriei și adolescenței, țara primelor visuri, contactul cu peisajul de o mare frumusețe și poezie care a revenit statornic în lucrările mele. M-am simțit legat întodeauna de aceste locuri, de oamenii lor, m-am întors întodeauna cu drag să discut cu ei, să-i pictez. (…) Nu puteam să donez aceste tablouri altora decât oamenilor acestor locuri. Este darul pe care un sălăjan îl face, în primul rând, sălăjenilor”.
-
- Peisaj – Pericei
-
- Școala din Pericei
-
- Fântâna de la Pericei
Trăind într-o perioadă marcată de dificultăți politice și sociale, pictorul a reușit să-și mențină atât demnitatea artistică, cât și morală, rămânând un om simplu, cu un suflet generos, mereu apropiat de oameni și de frumusețile vieții. Fără îndoială, artistul Ioan Sima are locul lui bine definit în pictura contemporană românească, completând pleiada marilor coloriști ai vremii, lăsând în urma sa o vastă colecție de artă plină de sensibilitate și profunzime artistică.
Adrian Pușcaș, muzeograf
