Materialități arheologice din Depresiunea Silvaniei
În literatura arheologică românească, jocurile și jucăriile din perioada medievală nu au constituit aproape deloc subiecte de studiu și analiză, aceasta poate și din cauza rarității unor astfel de artefacte care pot fi conectate cu modul de petrecere a timpului liber. Având în vedere aceste realități, ne propunem să prezentăm câteva artefacte care ar putea fi puse în legătură (directă sau indirectă) cu modul de petrecere a timpului liber, cu practicarea unor jocuri atât de către copii, dar și de către maturi. Artefactele provin din săpături arheologice efectuate în situri din spațiul nord-vestic al României, mai precis din Depresiunea Silvaniei, un areal geografic care se află în teritoriul administrativ al județului Sălaj.
- Figurină zoomorfă (cal) din lut descoperită în așezarea de la Marca Sfărăuaș I (așezare datată în perioada anilor 662-776 d. Chr.). Pentru Depresiunea Silvaniei acest artefact reprezintă o descoperire singulară (deocamdată!), însă, pe teritoriul României, astfel de figurine zoomorfe sunt prezente în număr mare mai ales în siturile medievale timpurii din zona Moldovei. În ceea ce privește funcționalitatea acestora, fără excepție, ele au fost puse în legătură cu anumite practici magice păgâne, fără ca niciuna să fi fost acceptată ca o posibilă jucărie! În mediul cultural slav se cunosc miniaturi de cai confecționate din lemn și chiar bronz, cum sunt exemplarele descoperite în Polonia, artefacte interpretate ca jucării, dar și ca obiecte utilizate în anumite practici magice păgâne, precreștine. De asemenea, în perioada medievală clasică și târzie au fost produse jucării din lut ars (uneori glazurate) având formă de căluț (uneori chiar și cu călăreț), cum sunt exemplarele descoperite pe teritoriul Ungariei, artefacte databile în sec. XIII/XIV-XV/XVI.
Fig. 1. Figurină zoomorfă/jucărie (cal) descoperită în așezarea de la Marca Sfărăuaș I.
- Vase miniaturale din lut. Deseori, în așezările medievale timpurii, printre formele ceramice de dimensiuni normale au fost descoperite și vase cu dimensiuni extrem de reduse (vase miniaturale). Exemplarele la care facem referire (toate sunt modelate cu mâna) provin din două așezări, cea de la Porț La baraj (datată în sec. VIII) și cea de la Aghireș Sub pășune (în nivele de locuire din sec. VIII-IX și sec. X-XI). În literatura arheologică românească pentru vasele miniaturale aparținând altor epoci s-au propus funcționalități multiple. Vasele miniaturale sunt văzute ca „replici” (ale celor “reale”/mari) create în scop „didactic” (de repetiție și practică), având și rol de jucărie în același timp. Totodată, s-au presupus și funcționalități magice. Spre exemplu și în cazul vaselor miniaturale neolitice este acceptat un rol multiplu, pe lângă cel de jucării. Această categorie ceramică prezentă în nivelele de locuire medievale timpurii ar merita o abordare specială în literatura românească, abordare care să vizeze nu numai caracteristicile formale și structurale, dar și chestiuni legate de posibilele funcționalități multiple.
Fig. 2. Vase miniaturale descoperite în așezările de la Porț La baraj (2-3) și Aghireș Sub pășune (1, 4-6).
- Placă din gresie (din care s-au decupat discuri/jetoane de joc). Acest artefact a fost descoperit în așezarea medievală timpurie de la Zalău Valea Mâții/Livada veche datată în sec. XI-XIII. Caracteristicile sale formale arată faptul că din această placă de gresie (de culoare cenușie), prin decupare (care s-a făcut pornind de pe ambele fețe) au rezultat mai multe discuri/jetoane (cel puțin 3 sunt vizibile pe bucata rămasă). Din păcate, gresia fiind fragmentară nu știm ce dimensiuni ar fi avut o asemenea placă și câte jetoane ar fi rezultat din ea. După cum se cunoaște, legat de jocuri, în România, în siturile medievale timpurii s-au descoperit jetoane confecționate din fragmente ceramice ori din os/corn, unele decorate. De asemenea, sunt atestate arheologic și suporturi de joc (tablă de joc), cum sunt cele de tip „moară” descoperite în cetățile de la Dăbâca și Oradea, unde liniile jocului sunt incizate pe blocuri de piatră.
Fig. 3. Placă din gresie din care s-au decupat discuri/jetoane de joc descoperită în așezarea de la Zalău Valea Mâții/Livada veche
- Pinten din fier decorat cu „zaruri”. Din așezarea de la Aghireș Sub pășune (nivelul de locuire databil în sec. XIII-XIV) provine un pinten din fier care are unul din brațe decorat cu trei pătrate care imită fețele unui zar de joc (patru, cinci și șase puncte). Având în vedere aceste caracteristici, perechea acestui pinten trebuie să fi avut avut brațul ornamentat tot cu trei pătrate, dar cu un alt număr de puncte (un punct, două puncte, trei puncte), în așa fel încât, cei doi pinteni ar fi conținut toate cele șase fețe ale zarului de joc.
Astfel de pinteni ornamentați (exemplare rare ce denotă rangul/statutul social al purtătorului) nu puteau aparține unor oameni de rând, ci elitei/elitelor, proprietarul exemplarului descoperit la Aghireș Sub pășune fiind probabil unul dintre potentații (locali), un personaj important al comunității respective, pasionat de jocul cu zarurile. Descoperirile arheologice atestă prezența zarului încă din antichitate, jocul cu zarurile (confecționate din lut, os, piatră, metal, sticlă) fiind nedezlipit de evoluția societății umane. La rândul ei, lumea medievală a avut practicanți/pasionați ai jocurilor (de noroc), inclusiv al celui cu zarurile, printre aceștia aflându-se și membri marcanți ai elitei.
Fig. 4. Pinten din fier decorat cu „zaruri” descoperit în așezarea de la Aghireș Sub pășune.
Jucării, zaruri, table, moară… o lume medievală complexă
În literatura arheologică europeană s-au abordat deseori chestiuni legate de prezența jucăriilor sau de practicarea variatelor jocuri, abordări facilitate de multitudinea și diversitatea artefactelor descoperite în obiective arheologice aflate în spații geografice variate și în medii culturale diferite. Considerații privind unele descoperiri arheologice de acest fel de pe teritoriul României (în contextul evoluției jocurilor din perioada medievală) au mai fost formulate în literatura românească de specialitate, fiind remarcat faptul că, în Europa sec. XI-XIII, jetoanele din metal, os, lemn și piatră erau utilizate deja pe scară largă.
După cum am mai afirmat deja, în literatura de specialitate din România jocurile și jucăriile evului mediu timpuriu nu au constituit o temă des abordată. În cadrul inventarelor arheologice descoperite în așezări apar deseori artefacte care pot avea funcționalități multiple. Limitele cercetării fac ca, în multe cazuri, să fim în imposibilitatea de a stabili cu certitudine funcționalitatea unor obiecte, în cazul acestora putând emite doar presupuneri/propuneri. Și în cazul acestui demers constatăm existența unor artefacte medievale timpurii despre care putem emite doar ipoteze privind posibila funcționare ca jucării sau ca elemente componente ale unor jocuri.
Jocurile și jucăriile medievale… o lume complexă care așteaptă să fie descoperită!
Foto color: Personaje jucând table. Carmina Burana (sec. XIII) (sursa wikipedia.org)
Dr. Dan Băcueț-Crișan
