În prelungirea materialelor anterioare, iată câteva descântece culese din satele sălăjene:
„Diuăkiu…, scopea pă ea și nu să diuate, și io am pățit odată. Și o fost fapt, așe, bube, în tăte felurile că îi de 99 de feluri, în tote formele; mama ce bătrână o știut de fapt. Țâpa cărbuni într-o groapă, să săpa on pic de groapă și zâcea că de-i țâpat cu o mână pă cineva, și zâcea numele lu ala care avea fapt, ea îl țâpă cu două și tăt așe până la nouă. Și trebuiau grăunțe de nouă feluri. Aprindea cărbunii acolo în groapa aceie și punea sămânțurile alea pă o hărtie, numa grău și nu fie între ele și le țupa păstă cărbunii aciie aprinși. Trecea, la care era fapt, trecea. Să spărieau pruncii așe, de la orice. Mama descânta de spăriet. Până o triit, io cu ale mele fete am mărs la ea. Da amu nu să mai nici sparie pruncii așe… Le punea la pruncii mici fir roșu la mână, și nu să diuată. Și cruciuliță, ori iconiță” – Maria Jula, n. 1946, Peceiu
„Dă sclintitură de pkicior, zâceam așe:
– Să luară,
Să dusără pe-o cărare
Până la podu de aramă.
Când o ajuns, podu s-o clătit
Pticioru lu Măria s-o sclintit.
S-o dăncălit, s-o văietat…
Maica Sfântă o auzât şi o întrebat:
– Ce te plânji, di ce te năcăjeşti?
O, Măicuţă Sfântă,
Bine ai făcut c-ai întrebat
Că ia, de acasă am vinit până aci,
Dacă am ajuns, podu s-o clătit,
Pticioru mi s-o sclintit!
– Nu te văieta, Văsălică,
Nu te năcăji,
Că io n-apoi pticioru ţî l-oi tomni
Os cu os, n-apoi cum o fost!
Vână cu vână, carne cu carne!
Pticioru ţi s-a tămădi!
O, Maică Sfântă, ţie îţi mulţumesc
Că m-ai vindecat…” – Maria Sabou Ionaș, Cizer.
„Mama mea ştia cota de fapt şi s-o spovedit la părintele şi o zâs: – Părinte, cot de fapt, da nu ieu di la nime mnică. I-o zâs părintile: – Poţi să coţi, lele Lişcă, dacă nu iei plată, că faci o faptă bună.
No, faptu ala îi nişte zgrăbunţă pă tăt corpu şi pă uăki, şi pă faţă, pă mânuri, pă tăt, şi-i o mâncărime de nu mai ştii ce-ai face. Maica cota cu apă, lua di pă vale de nouă uări, din vârtitură, de nouă uări pă apă în jos, şi cota cu rug. Ţânea rugu şi-l tăt scufunda în apă şi zâcea: – Faptu ţâpat în 99 de feluri, în 99 de chipuri, io îl întorc cu rug și apă, să pteie cum pteie roua de soare şi scoptitu su pticiore! Zâcea de 9 ori, apoi iară de 9 ori, apoi iară de 9 ori… era de 99 de ori, așe descânta, apoi îl dădea vasu la acela să să spele cu apa ceie păstă tăt, şi apoi trăbuia să-l ducă la vale ori la părău până n-a răsări soarile şi ţâpa acolo apa cu care s-o spălat. Merea marţi sara, joi sara şi sâmbătă sara, că atunci să descânta, în zâlile de dulce.
Faptu ala zâce că să ţâpă în gozu căsii şi să lua cu pticioarile pă uom. Mama ştia di la mama ei” – Veronica Pop, n. 1933, Bălan.
„De era de potcă, îți iei cuțâtu, ș-un fir dă busuioc și țâpi nouă cărbuni dân fiteu și zâci așe:
Potcă spurcată,
Potcă năcurată,
Potcă spurcată,
Potcă năcurată,
Potcă spurcată,
Potcă năcurată,
Du-te întoarce-te,
Du-te întoarnă-te,
Du-te în fața cui te-o dat
Și te du.
Acolo te veselește,
Acolo te ogoiește,
Acolo te așează,
Acolo te mândrește,
Du-te curățâ-te și te du,
În codrii pustiului,
Acolo te locuiește,
Acolo te săvârșește,
Potcă spurcată,
Potcă năcurată,
La cine mi te-o dat,
Și nu mi te-o arătat” – Veronica Chiș, Fizeș.
Dr. Camelia Burghele, etnolog
