Paștele în satul tradițional sălăjean
Paștele este o sărbătoare a bucuriei, a bucuriei învierii lui Cristos. Tradiţia spune că trebuie să te înnoieşti în această perioadă deoarece îţi aduce noroc. Purtarea unor haine noi în Duminica Învierii semnifică purificarea corpului şi a sufletului. În duminica de Paști credincioșii merg cu cele mai frumoase haine la biserică. Copiii, în special, trebuia să aibă haine noi sau măcar ceva nou: o cămașă, un batic, o pereche de papuci etc.
”De Paşti şi dacă am fost opt fraţi, ne făce ceva nou la tăţi: o chemeşă, o încălţâie, hie ce şi o batistă dacă ne lua, aceie era nouă de Paşti. Fetile feciore îşi coseu haine de alea faine, spăcel fain cosut şi pindileu cosut pă la pole. Aşe de mândre erau fetile îmbrăcate la Paşti” – Inf. Iuhoş Reghina, n. Bobota.
”Până la Paşti tăte muierile aveu război, până la Paşti trăbuie să aivă batăr o haină nouă” – Inf. Sava Borz, Meseşenii de Sus.
”După Crăciun punem războiu şi ţesem până la Paşti, că începe lucru. De Paşti trăbuie să ai chemeşe nouă, de era tort în tort, aşe o purtai” – Inf. Blaga Mărioara, Cosniciu de Sus.
”Coptiii trăbuie să aibă haine noi de Paşti. Odată am avut o rotie de pânză, o chemeşe aşe lungă din pânză ţăsută şi mi-o feştit mămuca şi cu aceie am fost de Paşti, nu uit în veci” – Inf. Tiptiş Maria, n. Fildu de Mijloc.
”De Paşti cam tăţi trăbuie să aibă haine noi, mai ales pruncii, tinerii. Ţâi minte că înt-on an, înainte de Paşti, am fost la Carei şi mi-o luat o mătase faină cu nişte boboci roşii şi mi-am făcut on viganău fain, cu ala am fost de Paşti în anu ala. Unii îşi cumpărau, alţii aveu ţăsute, care cum” – Inf. Jula Terezia, n. Sighetu Silvaniei.
”La Paşti tăte femeile să îmbracă cu hanile cu care s-o cununat, tătă lumea îi albă, că aşe-i Învierea, înjerii-s albi” – Inf. Rablău Maria, n. Surduc.
”De Paşti tăţi din casă trăbuie să aibă haine noi, mai ales coptii şi nevestile” – Inf. Galoş Silvia, n. 1936, Gălăşeni.
Olimpia Mureșan, muzeograf
