Dr. Emanoil Pripon, cercetător științific II, specializarea numismatică și restaurare, în cadrul Secției de Cercetare Științifică, are ca temă generală de cercetare, Moneda și circulația monetară în Evul Mediu sălăjean.
Un segment al cercetării din ultimii doi ani a fost dedicat completării colecției numismatice a Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău cu monede emise în ultimele cinci secole și jumătate secole în provinciile românești și mai apoi în România. În acest scop, au fost efectuate cercetări în teren pentru identificarea unor colecționari și deținători de astfel de monede, care au fost donate muzeului sau achiziționate de către muzeu.
Istoria monedei noastre, LEUL, începe odată cu ultimele două decenii ale secolului al XVI-lea, când în Moldova și Țara Românească pătrunde talerul-leu olandez, o monedă de argint ce cântărea 27 de grame și avea pe revers un leu ridicat pe picioarele din spate. Talerul-leu a circulat în Ţările Române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit de talerii Mariei Tereza. Însă, abia acum începe partea interesantă a poveștii leului românesc, ale cărui peripeții au continuat chiar și la un deceniu după apariția Legii privind înființarea unei sistem monetar și pentru fabricarea monedelor naționale (1867).
Vă invităm să urmăriți pe scurt, povestea sistemului monetar românesc de la apariția pe piață a talerului-leu (1575) până în anul 1880.
