Back to all Post

DASCĂLI DE ALTĂDATĂ

REUNIUNEA  ÎNVĂȚĂTORILOR ROMÂNI SĂLĂJENI

După instaurarea dualismului austro-ungar, în anul 1867, problema școlilor românești va cădea sub incidența legii din 1868, motiv pentru care școlile confesionale amenințate de revigorarea învățământului de stat, în care se preda obligatoriu numai în limba maghiară, își vor uni forțele, încercând prin intermediul unor reuniuni (societăți culturale) să-și apere poziția oferită de patronajul bisericii, într-un climat politic ce îngrădea drepturile naționale ale minorităților din monarhie.

Adunarea generală de constituire a reuniunii

Acum 150 de ani, în data de 10 septembrie 1871, are loc adunarea de constituire a Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, la Şimleu Silvaniei, în prezența a peste 50 de învățători sălăjeni, mulți preoți și susținători ai cauzei naționale în această parte a Transilvaniei. După aprobarea statutelor, în cadrul reuniunii s-au înscris 46 membri ordinari, 3 membri fondatori și 2 ajutători. În funcţia de preşedinte al reuniunii a fost ales vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu, Ioan Jarda, învățător în Aghireșul de Zalău, a fost ales vicepreședinte, Ioan Ghitta, învățător în Pria – secretar primar, Alesandru Bellu, învățător în Chilioara – secretar secundar, Ioan Cosma, învățător în Hidig (azi Măieriște) – casier, Teodor Taloș, învățător în Giurtelecu Șimleului – controlor, iar Dr. Ioan Nichita, avocat în Zalău, a fost ales ca avocat al reuniunii. Ca membrii în Comitetul Central au fost aleși următorii dascăli: Macedon Boțian, învățător în Cosniciu de Jos; Axente Ursu – Recea; Ioan Hendea – Șeredei; Eremia Tahiș – Ortelec; Nichita Liscan – Sîg; Ștefan Timoc – Supuru de Sus; Ioan Szabo – Mălădia; Vasiliu Uvehes – Oarța de Sus; Ioan Szabo – Ban; George Andrei – Bocșa; Teodor Alesuțian – Cehal. Ca supleanți au fost aleși următorii: Vasile Oltean, învățător în Păgaia; Ioan Jurcuțiu – Stârciu; Vasiliu Bărnuțiu – Cosniciu de Sus; Gavril Aluaș – Cig; Ioan Temeșian – Bicaz; Filip Mărica – Inău.

            Datorită contribuției deosebite pe care au avut-o la înființarea reuniunii învățătorești, Anderco Homorodeanu, vicarul general capitular al diecezei de Gherla, a fost ales ca prim membru de onoare, iar George Pop de Băsești și Andrei Cosma au fost aleși ca președinți de onoare ai reuniunii.

            În cadrul primei adunări generale a Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni, care a avut loc la data de 1/13 mai 1872, în Băsești, au fost înființate 5 filiale ale reuniunii: 1) filiala Crasna-Pericei, avându-l ca președinte pe protopopul Alesandru Lemeni și vicepreședinte pe învățătorul Ioan Hendea ; 2) filiala Ip-Valcău, avându-l ca președinte pe protopopul Ioan Vicaș și vicepreședinte pe învățătorul Macedon Boțianu; 3) filiala Oarța-Băsești-Șamșud, avându-l ca președinte pe arhidiaconul Gregoriu Pop și vicepreședinte pe învățătorul din Supurul de Sus, Ștefan Timoc; 4) filiala Bred-Noțig-Ciocmani, avându-l ca președinte pe protopopul din Ortelec, Teodor Pop și vicepreședinte pe învățătorul Ioan Jarda; 5) filiala Eriu-Sărvad, avându-l ca președinte pe protopopul Vasiliu Pop și vicepreședinte pe învățătorul din Cig, Gavril Aluașiu. Se poate observa că în funcția de președinți au fost aleși doar clerici, iar în cea de vicepreședinți învățători. Explicația constă în faptul că la vremea respectivă școlile erau confesionale, preoții îndeplineau funcția de președinți ai Senatului școlar, având sarcina de a se ocupa de buna administrare a școlilor, iar protopopii îndeplineau funcția de inspectori școlari.

            Scopul principal al înființării filialelor a fost „cualificarea membriloru reuniunei de a propune (a preda – n.n.) metodicu și desceptarea interesarii invetiatoriloru si publicului de reuniunea invetiatoresca”.

Scopul înființării reuniunii și mijloacele materiale

Programul de muncă al reuniunii a fost întocmit sub deviza: „Dezvoltarea geniului omenesc nu într-un singur om, ci în întreaga omenire își ajunge scopul”.

            Conform statutelor, scopul înființării reuniunii era următorul:

  1. promovarea și dezvoltarea culturii învățătorilor români din Sălaj și deșteptarea interesării comune de cauza învățământului;
  2. ajutorarea materială a membrilor reuniunii în cazuri de lipsă și prevederea cu pensie a învățătorilor și a familiei în urma decesului;

Pentru atingerea scopului reuniunii vor servi ca mijloace:

  1. adunările reuniunii;
  2. înființarea unei biblioteci;
  3. ținerea de conferințe literare și de conversațiuni;
  4. Taxele anuale ale membrilor, dobânzile și acțiunile bancare, donații
  5. Câștigurile care se obțineau în urma organizării unor petreceri dansante, din tipărirea și vinderea unor opere pedagogice.

Încă din primii ani de activitate, reuniunea și-a propus ca scop principal „consolidarea și încurajarea învățătorilor români”, acordându-le ajutor material, manuale, cărți pentru biblioteci și menținerea unei atmosfere de abordare a problemelor didactico-pedagogice prin care să se asigure ridicarea de ansamblu a învățământului confesional din Sălaj.

Conducerea reuniunii

La fel ca în cazul despărțământului Șimleu al Astrei, după plecarea vicarului Demetriu Coroianu la Gherla, în anul 1873, fiind înaintat în funcția de canonic, în fruntea reuniunii învățătorilor sălăjeni a fost ales vicarul Alimpiu Barboloviciu. În funcția de vicepreședinte a fost ales reputatul profesor Gavril Trifu, care va conduce, în realitate, destinele reuniunii, până la pensionarea sa, în anul 1889. A fost urmat de învățătorul din Pericei, Vasile Olteanu, care a îndeplinit funcția de vicepreședinte până în anul 1906, când s-a pensionat. Începând cu anul 1906, funcția de vecepreședinte a fost ocupată de Nicolau Pop, învățător în Hidig (Măieriște).

După retragerea din funcție a venerabilului vicar al Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, în anul 1913, în fruntea reuniunii a fost ales învățătorul șimleuan Simon Oros, iar vicepreședinte Emil Pocola, învățător în Bocșa.

Adunările generale anuale ale reuniunii

            Cele mai reprezentative forme de manifestare ale reuniunii au fost adunările generale anuale, ținute cu regularitate până la izbucnirea Primului Război Mondial, când încetează și activitatea reuniunii. Ele se desfășurau în satele sălăjene sau în orașul Șimleu, iar în cadrul lor se dezbăteau toate problemele ce vizau bunul mers al învățământului, luându-se decizii de maximă importanță pentru soarta școlilor confesionale greco-catolice din Sălaj și a dascălilor sălăjeni.

            Sediul central al reuniunii era la Șimleu Silvaniei. Aici aveau loc întruniri periodice ale Comitetului Central de conducere al reuniunii și se luau decizii importante, erau pregătite noile adunări generale anuale, se acordau împrumuturi pentru învățători, se acordau ajutoare pentru cei aflați în dificultate sau pentru văduvele și orfanii învățătorilor decedați.

            Pentru a spori eficiența adunărilor anuale ale reuniunii, pe lângă problemele organizatorice, o atenție deosebită a fost acordată aspectelor legate de procesul instructiv-educativ din școli, în special după anul 1880. Lecțiile model, conferințele, dezbaterile pe teme pedagogice și didactice, prezentarea de manuale și programe școlare, s-au dovedit benefice pentru toate școlile sălăjene.

            Una dintre preocupările majore ale reuniunii a fost acea de a ridica în permanență statutul social al învățătorilor și lărgirea posibilităților de pregătire și perfecționare a personalului didactic. De asemenea, conducerea reuniunii s-a străduit să imprime în rândurile învățătorilor un militantism de sorginte intelectuală, ancorat în realitățile timpului, aducând în prim plan dezideratele mișcării naționale ale românilor din Transilvania, deși în statute (art. 3) era prevăzut că în adunările generale erau interzise dezbaterile religioase și politice.

Traian Husti (1874-1912)

Momente deosebite din activitatea reuniunii

O inițiativă deosebită a învățătorilor sălăjeni, în speță a reputatului profesor Gavril Trifu, care a elaborat și statutele, a fost înființarea Alianței învățătilor greco-catolici din Transilvania. În acest sens, a fost convocat un congres al învățătorilor la Cluj, pentru data de 17 aprilie 1904, de Duminica Tomii.

În cadrul ședinței Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni din data de 26 februarie 1904, care a avut loc la Șimleu, s-au ales delegații pentru adunarea convocată la Cluj. Din delegație urmau să facă parte Gavril Trifu, Vasile Oltean, Ioan Hendea, Nicolau Pop, Daniil Graur senior și Traian Husti. Tot acum, Gavril Trif dă citire proiectului său de statut, luându-se decizia de a trimite câte un exemplar și reuniunilor care intenționau să adere la această alianță.

Un alt moment deosebit l-a constituit înființarea „Gazetei Învățătorilor”, în anul 1912, la inițiativa învățătorului Simion Oros. În fruntea Comitetului de redacție a fost ales învățătorul Daniil Graur senior, învățător în Giurtelecu Șimleului. Ziarul a apărut până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial.

În anul 1913, tot la inițiativa învățătorilor sălăjeni, cu concursul ziarului „Gazeta Învățătorilor”, se face propagandă pentru convocarea unui congres al tutuor învățătorilor din Transilvania.

După cum reiese și din coloanele gazetei sălăjene, Ministerul Instrucțiunii Publice de la Budapesta a interzis organizarea congresului, motivând că acțiunea învățătorilor „valahi” era „fără drept, fără lege și perfidie”.

În urma acestei lovituri dată de către autoritățile maghiare, Comitetul central al reuniunii sălăjene, în ședința din 16 octombrie 1913, care a avut loc la Zalău, a luat decizia de a trimite un memoriu de protest Asociației Regnicolare a învățătorilor din Budapesta, memoriul fiind publicat și în ziarele românești.

În acest context izbucnea prima mare conflagrație mondială, ceea ce a dus la încetarea activității Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni.

Reuniunea se va reînființa după Marea Unire, sub numele de Asociația Învățătorilor Sălăjeni, care a fost condusă de către Emil Pocola, până în anul 1926, după care președinte a fost ales Simion Oros.

Administrația învățământului sălăjean din perioada interbelică a fost condusă de către următorii revizori școlari (inspectori generali): Ioan Mango (1919-1930); Dumitru Mărgineanu (1930-1934); Dumitru Ilea (1934-1940).

Bibliografie

 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni

Trifu, Gavril, Analile Reuniunii Invetiatoriloru Romani Selagieni. Periodulu Primu. 1869-1880, Gherla, 1880

Oros, Simion, Memorialul jubiliar al Reuniunei învățătorilor Români sălăgieni. 1870-1910, Șimleu, 1911

Idem, Almanahul dascălilor noștri (1919-1934), Zalău, 1934

Ciocian, Ioan, Biserica și societatea românească din Transilvania. Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Arad, „Vasile Goldiș” University Press, 2000

                                                                                                            Dr. Marin Pop

 

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2020. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X