Lutul, piatra, lemnul și osul au fost materialele care au stat la baza dezvoltării civilizațiilor umane. Cel dintâi a fost, nu doar material de construcție, ci și materia primă care, modelată și arsă la temperaturi de până la 1000 de grade, căpăta rezistență în timp. Din lut au fost confecționate case, ustensile, obiecte de cult și în primul rând recipiente pentru preparat și servit hrana.

În perioada dacică clasică preromană (sfârșitul sec. 2 a.Chr.-înc. sec. 2 p.Chr.), olăritul era o activitate specializată, realizată de meșteri care dețineau cunoștințe temeinice privind modelarea lutului și controlul temperaturilor de ardere a vaselor realizate de ei.

Modelarea argilei, pentru obținerea acestor vase, se făcea și la roata olarului, într-o proporție mai mică la început (15%), crescând pe parcursul sec. 1 p.Chr. la 25-30%. Eleganța și diversitatea formelor, realizate cu ajutorul roții olarului, erau de necontestat.  

Tehnicile de ardere în cuptoare performante, cât și modelarea lutului la roată, au fost înfluențate major de către olarii celți în spațiul intracarpatic. Celții au dominat acest spațiu în intervalul sec. 3-2 a.Chr.

În secolele 2 a.Chr.-1 p.Chr.  au fost descoperite peste 30 de cuptoare de olar pe tot teritoriul locuit de daci, în 24 localități precum Ciceu-Corabia (BN), Ocnița (VL), Deva (HD), Andrid (SM), Biharea (BH), Șura Mică (SB), Poiana (GL).

Cuptoarele erau rotunde sau ovale, cu diametre de până la 110 cm și mai rar de 180 cm. prevăzute cu o cameră de ardere și una de coacere despărțite de un grătar realizat de asemenea din lut. Pe grătar, în camera de coacere, erau așezate vesele ce urmau să fie arse. Camera de ardere era la baza cuptorului și era spațiul în care era ars lemnul care degaja căldura în camera de coacere. Grătarul era prevăzut cu perforații pentru a permite căldurii produse în camera de ardere să pătrundă în camera de coacere. El se sprijinea pe un perete median, sau pe un stâlp central amenajat în camera de ardere.    

Dacica 3D – vase dacice din Salaj – partea II -a by Institutul Național al Patrimoniului on Sketchfab

În actualul județ Sălaj nu au fost descoperite cuptoare dacice de olărit, dar ingredientele din vasele descoperite, sugerează faptul că sunt produse locale. Cercetările arheologice de anvergură, desfășurate la Porolissum / Măgura Moigradului, Marca / Cetate, Șimleu Silvaniei / Cetate / Observator și Uliul cel Mic, au adus în muzee o gamă extrem de variată de vase dacice confecționate cu mâna sau la roata olarului. Vasele modelate cu mâna erau preponderent arse oxidant, căpătând culoarea maronie/cărămizie. Recipientele modelate la roată au în general culoarea cenușie, fiind arse în cuptoare specializate, la mari temperaturi cu un tiraj redus al instalației de coacere.

Meșterii olari daci realizau din lut o gamă largă de recipiente ceramice.  Pentru preparat hrana au fost descoperite oale de diferite dimensiuni ornamentate sau nu cu brâuri șnurate, sau crestate, ori cu alveole, butoni, apucători, sau valuri incizate. Hrana se servea din așa-numitele fructiere care nu erau altceva decât castroane elegante prevăzute cu un picior ornamentate adesea prin lustruire. Mai erau utilizate străchinile, bolurile, castroanele. Pentru păstrarea, transportul și servirea lichidelor erau confecționate vasele mari de provizii, cănile, urcioarele, kantharoii cu două torți, de inspirație grecească. Pentru iluminat erau ceștile-opaiț, realizate aproape exclusiv cu mâna. De asemenea, pentru coacerea lipiilor, existau tăvițe, capace sau chiar țesturi confecționate din lut. Din lut erau modelate instrumente precum creuzetele pentru topit aliaje, prâsnelele de fus, călcătoarele, greutățile de război de țesut. Totodată argila era materialul din care erau confecționate piese de joc/jetoanele și figurinele cultice și „cățeii” de vatră/păzitorii focului.    

Vasele modelate 3D din acest lot provin de la Șimleu Silvaniei, din așezarea dacică fortificată de pe platourile superioare ale Măgurii Șimleului, din punctul Observator și din reședința aristocratică fortificată de pe dealul Cetate-Várhegy. Oalele, recipientele pentru preparat hrana, erau modelate exclusiv cu mâna din pastă grosieră în care ingrediente erau nisipul local, micașistul mărunțit și cioburi de vase pisate, mai ales pentru secolul 1 a.Chr. Oalele arau de dimensiuni medii și puteau avea și alte funcționalități în afară de preparatul hranei. Aceste recipiente prezintă frecvent urme de ardere secundară pe fund și pereții exteriori. Uneori au fost descoperite urme carbonizate din conținutul recipientului. Capacitatea acestor vase nu depășește 5-6 litri, dar au fost descoperite și oale mai mari, ornamentate, sparte pe vetre de foc, ceea ce sugerează că erau folosite la gătit. Din păcare nu știm ce anume se gătea în aceste vase. Avem doar oase de animale (bovine, ovi-caprine, porcine) și doar cele fără urme de ardere pot fi susceptibile de a fi fost fierte în vederea consumului. Au fost descoperite mai rar semințe carbonizate, în cazul nostru de bob de grădină, care putea fi preparat prin fierbere în oalele descoperite. Din întreg repertoriul de recipiente ceramice dacice din Depresiunea Șimleului, vasele pentru preparat hrana reprezintă 70%, ceea ce argumentează rolul major al acestora în viața de zi cu zi a membrilor comunităților din acest areal geografic și nu numai.