Un moment special era marcat de aranjarea casei pentru praznicul Crăciunului și pregătirea mâncărurilor pentru masa la care se aduna toată familia, dar și coacerea colacului de Crăciun și a cocuților pentru colindători:
„Pom de iarnă făceam din păsulă. Şi aranjam frumos casa dă Crăciun. Făceam pom din păsulă, cu hârtie colorată şi cu prime. Alţii făceau pom din paie de săcară, da numa aşe, ca să fie mai frumos în casă; îl acăţau pă sus, aşe, dă frumuseţe. Femeile numa atunci îşi puneau ştergurile la blide, de Crăciun şi dă Paşti.

Pomul de fasole
Prima dată să lipea pă jos cu pleavă şi să mătura bine să fie frumos. Femeile îşi unjeau cu fotoghin scaunele şi lădoaiele, să schimbau paiele în paturi, să punea lipideu frumos pă pat, cu cipcă, şi să punea pă pat ţol de lână, din ala în două culori şi aveam perini, nouă, şi le puneam aşe: trii, trii, trii. Erau perini d-alea cosute frumos pă partea aia care să vedea. Şi puneam ştergurile după blide şi puneam perdele în feresti, că noi aveam brodate, aşe, cu colţ.

Călin, pom de lampă
De mâncare, la Crăciun, făceam piroşte cu curechi morat cu rişcaş, că în rest făceam numa cu păsat şi băgam picior afumat în mijlocu lor şi erau tare bune. Şi frigeam carne de porc, mai ales coaste şi aveam slănină şi cârnaţ şi aceie era cina. Şi colac cu silvoiţ şi cu brânză, da nu prăjituri, ce coptături. Şi pită numa atunci făcea din fărină, în rest, numa mălai. În rest, pătură stoarsă, cartofi şi păsulă. Şi porcu era mic, că nu areau atunci porci mari” – Jenica Horincar, Chilioara – Sălaj.
„La Crăciun făceam colac la feciori. Făceam colac la feciori, care de care mai mândru, da nu ştiem care l-a lua, că nu să spunea. Să numeau feciorii între ei, înainte de Crăciun, când să tâlneau şi fiecare zâcea: – Io vreau să ieu colacu de la cutare, io de la cutare. Şi când vineau cu corinda, unu lua colacu, ala care era numit, da fata nu ştia… io mai ştiem, că aveam fraţi şi mai îmi spuneau… da altfel nu ştiei. Făceam colac acasă atunci, pântru feciori, deşi, Doamne, rău era dă fărină… da făceam colac frumos şi fecioru îl lua di pă masă. Când vineau feciorii cu corinda, corindau şi fecioru ala numit, lua colacu di pă masă. Apui dacă ne plăcea de fecioru ala, era bine, da dacă nu, ne era ciudă… De-ţi plăcea, de nu-ţi plăcea, el o luat colacu, apui noi cât ne-am trudit să-l facem bun…” – Rozuca Bicăzan, Chilioara – Sălaj.
Dr. Camelia Burghele, etnolog

Pom tradițional de Crăciun, Călin