În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub influența romantismului european începe să se manifeste și în rândul elitelor transilvănene o evidentă preocupare pentru colecționarea mărturiilor trecutului, pentru acele surse tăcute ale vremurilor apuse. Asemenea inițiative au existat și în Sălaj și mai ales în rândul ”patriciatului” urban din Zalău ori Șimleu Silvaniei. Unul dintre aceste spirite elevate care a înțeles necesitatea salvării moștenirii culturale, dar și dreptul publicului de a avea acces la aceste colecții private și publice, a fost Szikszai Lajos. Szikszai s-a născut la Șamșud. A studiat dreptul la Cluj și Sibiu. În timpul Revoluției Ungare (1848-1849) s-a înrolat în oastea revoluționară ca simplu soldat, iar datorită abnegației de care a dat dovadă în acțiunile militare la care a luat parte a fost avansat curând la gradul de căpitan. Ulterior a activat ca și avocat și a fost o vreme vice-comite al Sălajului. În politică a fost de orientare liberală și a fost de două ori deputat în parlamentul de la Budapesta (1875-1881). În perioada cât a fost vice-comite, începând cu anul 1883, s-a implicat activ în modernizarea Zalăului, reședința comitatului, inițiind o serie de lucrări publice, respectiv edificarea unor obiective economice și urbane.
Preocupările culturale ale lui Szikszai au fost variate și în multe cazuri au fost de pionierat pentru zona Sălajului. A inițiat înființarea unor asociații pentru ridicarea unor monumente de for public în oraș (statuia lui M. Wesselényí), a avut preocupări de istorie locală și genealogie etc. Nu mai puțin manifeste au fost însă strădaniile lui de a colecționa antichități și documente, carte veche, dar și fosile. Până în ultimul moment al existenței sale s-a implicat activ în deschiderea unui muzeu la Zalău. În acest scop a anunțat cu ocazia întâlnirii (mai 1881) pentru înființarea Asociației muzeale a comitatului Sălaj, în care a intrat ca simplu membru, că donează acesteia întreaga sa colecție compusă din documente, monete, ceramică, monumente din piatră, piese de bronz și fosile. În septembrie 1881 a fost ales director al asociației ce milita pentru înființarea muzeului comitatului.
Date despre ”antichitățile” colecției lui Szikszai cunoaștem din câteva materiale publicate în buletinul informativ al Muzeului Național Maghiar (Archaeologiai Értesitő) apărute la finele secolului al XIX-lea. Unul dintre articole este scris de către Ferenc J. Fetzer, profesor la Colegiul Minorit din Șimleu Silvaniei și unul dintre pionierii muzeografiei și arheologiei din Sălaj. Câteva piese sunt menționate și ilustrate în lucrările monumentale datorate lui Hampel Jószef (A bronzkor emlékei Magyarhonban, Budapest 1886). Grație acestor mențiuni, uneori însoțite și de descrieri mai mult sau mai puțin minuțioase, a fost posibilă identificarea unora dintre piese atunci când au intrat în anul 1951 în colecția nou înființatului Muzeu Raional din Zalău. Szikszai a militat și pentru cercetarea elementelor componente ale limess -ului roman de pe Culmea Meseșului, iar acest aspect este recunoscut implicit de către unul dintre arheologii acelor vremuri: Téglás Gábor.
După donație, piesele colecției lui Szikszai au fost expuse o vreme în patru vitrine într-o mică sală din clădirea actuală a Primăriei Zalăului. Aranjarea lor în vitrine s-a realizat pe principiul cronologic: epoca pietrei, epoca bronzului, epoca fierului și artefacte romane. După dispariția lui Szikszai, autoritățile acelor vremuri nu au acordat nucleului muzeal atenția cuvenită.
În anul 1903, arheologul Finály Gábor, dorind să vadă unele dintre piesele colecției, menționa starea deplorabilă a obiectelor care zăceau închise într-un dulap! În 1908, cu ocazia festivităților ASTREI de la Șimleu Silvaniei, era preconizată și o vizită la Moigrad, respectiv una la muzeul comitatului. O parte dintre piesele donației Szikszai se pierd în contextul evenimentelor de la finele primului război mondial. Ceea ce a rămas este preluat în perioada interbelică de către filiala județului Sălaj a ASTREI. Ulterior, în anii celui de-al doilea război mondial, piesele colecției Szikszai ajung în colecția Colegiului Wesselényi din Zalău, iar ulterior, în 1951, 178 de piese, dintre care 75 preistorice, sunt preluate de Muzeul Raional Zalău, actualul Muzeu Județean de Istorie și Artă din Zalău.
Dr. Ioan Bejinariu