Back to all Post

Colecția de artă plastică de secol XX

Portretele sunt frecvente în colecția de artă a muzeului, torsurile de nud feminin apar în proporție mult mai mică, iar formele avimorfe sunt chiar rare. Dintre acestea puteți urmări în 3D operele unor sculptori români renumiți ai secolului XX, piesele selectate fiind cuprinse și în volumul nostru cu titlul ARTĂ PL/ASTICĂ CONTEMPORANĂ. COLECȚIA MUZEULUI JUDEȚEAN DE ISTORIE ȘI ARTĂ ZALĂU.

 HORIA FLĂMÂNDU

(n. 1941)

PORTRET – piatră; 42 cm.

Născut în 1941 la Alba Iulia, cu studii superioare absolvite în 1965 la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, Horia Flămându este o pesonalitate marcantă a sculpturii românești contemporane. A fost premiat de Uniunea Artiștilor Plastici pentru sculptură (1976), obținând și Premiul Academiei Române pentru sculptură în 1982. A fost profesor de sculptură la Universitatea Națională de Arte București (1976–2006).

Flămându se îndreaptă spre forme abstracte geometrizate, preferând lemnul pentru acest gen de sculptură, dar lucrează şi în piatră. Având o activitate expozițională remarcabilă atât în țară cât și în străinătate, Flămându a fost solicitat pentru un număr considerabil de comenzi publice, printre care, în Sălaj, primul bust al lui Simion Bărnuțiu din Bocșa. Muzeele de artă cu colecții contemporane care dețin piese realizate de el sunt cele din Bucureşti, Galaţi și Zalău.

ONIŢĂ IULIA

(1922-1987)

POTRET – bronz; 33 cm.

Între 1941–1943 studiază la Academia de Belle-Arte din Iaşi cu Ion Irimescu şi absolvă Academia de Belle-Arte din Bucureşti în 1946, avându-l profesor pe Cornel Medrea. Din 1963 a predat la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti. A fost premiat de Uniunea Artiștilor Plastici (pr. II – sculptură, 1966); Ordinul cultural cl. a IV (1968); premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1980); premiul revistei Arta (1985). Începuturile carierei sale coincid cu instaurarea realismului socialist, rămânând în zona artei oficiale și prin sculptura sa monumentală sau prin seria de portrete ale personajelor istorice (preferând figuri feminine). După 1960 sculptează figuri feminine sinuoase cu anatomii simplificate.

GERGELY ISTVÁN

(1939-2008)

CAP DE FATĂ – bronz; 45 cm.

S-a născut la Cozmeni (Harghita), a absolvit secția de sculptură la Institutul de Arte Plastice din Cluj-Napoca în 1964, cu profesorii Vetró Artúr, Kós András și Balaskó Nándor. A fost profesor de desen în ciclul liceal la Cluj-Napoca (1964-1990). A fost premiat cu premiul pentru sculptură al Comitetului pentru Cultură și Arte a RSR (1971), premiul de tineret al UAP Cluj (1974), premiul Szolnay oferit de EMKE (1996), i s-a acordat gradul de Ofițer în Ordinul Meritul Cultural (2003). Este cunoscut prin lucrări de plastică mică și pentru seria portretelor în relief ale unor personalități istorice ardelenești, deasemenea, prin busturile și figurile întregi ale unor personalități istorice și din domeniul cuturii.

 ION IRIMESCU

(1903-2005)

TORS – ipsos; 45 cm, (Colecţia Sima).

Redat în stil clasicizant, nudul feminin, simbol al frumuseţii, poate fi o metaforă a destăinuirii, a revelaţiei impresive a frumosului și esteticului – o alegorie perfectă pentru sensul artei. 

Sculptor reprezentativ pentru arta modernă de secol XX din România, Irimescu a fost recunoscut ca maestru emerit al artei și distins cu numeroase premii, fiind și profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, respectiv preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România (1978-1990).

Întruchipează în arta sa moştenirile clasicismului sculptural european întreţăsut în mod organic cu expresionismul modernist al viziunii lui Paciurea şi tradiţionalismul românesc moştenit din arta populară. Opera sa prezintă totodată cuceririle simbolismului esenţializator al artei lui Brâncuşi în domeniul formei, poetica şi simbolistica stilizării expresive. Sculpturile lui Irimescu destinate spaţiului exterior şi pentru expunere în intrerior sunt realizate în diverse tehnici: în special bronz, dar şi piatră sau ipsos. Muzeul din Zalău deţine trei opere sculpturale: un bust, un portret şi un nud, redate în viziunea mai clasicizantă-realistică a artistului.

VICTOR GAGA

(1930-2003)

COCOȘUL (1970) – lemn, 67 cm.

O piesă de lemn, redată în viziune geometrizantă, cu accente clare de artă populară, atât în tehnica de cioplire-asamblare, cât și în intervențiile decorativ-simboliste, încrustate sau incizate: motivul solar și cel al liniei frânte/șerpuite.

Gaga este descendentul unei familii sălăjene din Pria, tatăl lui fiind unul din membrii delegaţiei participante la Marea Unire. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, Gaga se remarcă printr-o activitate deosebit de prolifică, atât ca profesor, cât şi ca artist plastic. A predat la Liceul de Artă Plastică din Timișoara, a fost membru şi apoi preşedinte al filialei Uniunii Artiștilor Plastici din Timișoara, iar în perioada 1960 – 1974 – lector de Sculptură și Anatomie Artistică la Institutul Pedagogic de Arte Plastice de la Universitatea Timișoara şi membru al Senatului Uniunii Artiștilor Plastici din România. A susţinut mai multe expoziţii personale în marile oraşe din ţară şi din străinătate (Ungaria, Germania, Elveţia), participând la expoziţii de grup locale şi din străinătate (Iugoslavia, Rusia, Italia, Elveţia, Polonia, Austria, Bulgaria, Japonia, Olanda, Norvegia). De numele lui se leagă multe dintre monumentele realizate înainte şi după 1989, precum cel din judeţul Sălaj de la Guruslău ridicat în cinstea lui Mihai Viteazul. Printre multiplele distincţii şi premii, lui Victor Gaga i s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Zalău pentru contribuția deosebită avută la promovarea operei artistice contemporane românești.

“[Gaga] practică o sculptură ale cărei morfologii se situează între abstracție și referința etnografică, antropomorfă și, sporadic, la alte arii culturale. Formele sunt clare și se înscriu într-un demers constructiv. Apartenența la linia deschisă de Brâncuși este declarată, fie prin regimul formei, fie prin aluzie directă la modul de abstractizare și la câmpul semnificațiilor și resurselor”. – remarcă criticul de artă Alexandra Titu (sculpture.ro).

Obiecte de artă plastică de secol XX by Institutul Național al Patrimoniului on Sketchfab

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate

X