Back to all Post

Cojocăritul și cojoacele de Peceiu

Din cercetările etnografice de teren…..

Un meșteșug care s-a practicat la Peceiu până la începutul anilor 1990 a fost cojocăritul. În sat au fost mulți cojocari, însă printre primii care au început să facă cojoace a fost Pop Ioan. 

La Peceiu s-au purtat două tipuri de cojoace: cojocul mai scurt, din piele albă, ornamentat cu motive florale și geometrice (rozete) cusute în culori  verde și vișiniu și aplicații de piele neagră și nasturi și al doilea tip de cojoc, mai recent, cojocul vopsit în maro, puțin mai lung și ornamentat simplu, un motiv floral foarte simplu ( la femei) și cu aplicație de piele neagră la bărbați. Acest meșteșug a renăscut la Peceiu și tanti Viorica coase cojoace după modele tradiționale.

La noi în Peceiu o fost vreo șasă cojocari: tata – Pop Ioan, Chiș Ioan a Dotii, Sur Ioan (Suru), Chiș Iacob, Chiș Gheorghe, But Avram- el o avut cojocărie și în Zalău până târzâu, vreo 40 de ani o avut cojocărie deschisă, ave ucenici, era ca on fel de maistru.

Cojoacele albe cusute cu modele multe, o fost mai demul, primele modele, alea cu verde și bordo, și cu negru, așe s-o purtat aici,  apoi s-o trecut la astea vopsâte în maro și mai lunguță on pic. Cojoacile să purtau iarna, da și vara la beserică să duceu cu el, erau nealcoșe femeile.

Tata mneu o fost cojocar, Pop Ioan, făce cojoace, vineu di pă sate. Înainte o fost mai înflorate cojocile, apoi s-o mai schimbat moda, o vinit niște flori mai simpluțe, să lipe piele rotă și era vopsât maro.

Tata o fost șchiop, așe s-o născut și părinții lui l-o dat ucenic la on cojocar pă Valea Drăganului. Acolo o stat vreo tri ani și după ce o vinit acasă s-o apucat, el o fost primu cojocar în Pecei, cam pân 1948, 1949 o început. El cu asta s-o ocupat, măicuța îl ajuta la cusut. Tata ave atelier, acolo lucra, ave o cameră lângă casă: ave tri mașini de cusut, una de blănărie cu care încheie.

Ioan Pop, cojocar, n. 1928

Prelucrarea pieilor necesita mai multe etape

 Pieile trăbuiau lucrate vara, să să uște bine.

Tata prime pieile di la oamini, după ce să tăieu mieii. Tata pune sare pă ele și le rula și le lăsa cîteva zîle așe să intre sarea ceie în piele. Apoi le pune să să uște pă sârmă două, tri zâle. Apoi, când ave adunate mai multe, că vineu mulți, di pă sate, când să adunau 40-50 de piei atunci le pune la lucrat. Le pune înt-on ciubăr mare de-a moiu în apă rece și le lăsa acolo câteva zâle. Apoi le scote și le răde cu cuțâtu, că mai rămâneu pă iele carne, atunci zâce că le cărnăzește, le curăța. Apoi le pune iară la uscat și apoi le pune iară în altă apă și făce ceavă, așe-i zîce tata, în care să pune acid sulfuric (vitriol) și crom într-on vas mai mic și apoi turna ceava ceie în apă, aia arde. Le țâne orecât și în apa ceie cu ceavă, cam o săptămână. Ave on butoi rotativ mai la urmă, să potă învârti pieile alea, să nu steie pă olaltă. Apoi scote fiecare piele de acolo și le pune la uscat și iară le curăța, le freca bine cu tărâță să să albească bine pielea, și iară mai răde cu cuțâtu să rămâie albe și apoi le pune la uscat.

După ce erau uscate pieile, erau pregătite pentru croit. La un cojoc pentru o persoană adultă, mai împlinită așe, trebuieu cam trei pei, pântu cine era mai slăbuc ajunjeu și două piei. Dintr-o piele să scoteu părțile din față. Tata lua măsurile omului, croie cojocu și după ce le înseila on pic chema omu la probă.  Apoi erau vopsite maro. Erau ceva prafuri de cumpărat, tata făce vopseaua pă fiteu înt-on laboș. Amu mai la urmă să vopseu și gri. Cu o perie să vopseu. Mă pune și pă mine să-l ajut, di pă la 10, 11 ani. Pieile trăbuieu uscate la umbră. În podu cășii avem plin de sârme. Vara, în august, io mă urcam în pod, avem acolo o masă pă care îmi întindem pieile și înt-on laboș avem vopseaua și avem o chefe pă care o băgam în vopsea și dădem pă piei. Când era gata o punem pă sârmă la uscat și luam alta. Tătă eram pic de apă când gătam.

Apoi se trecea la decorat, se desena modelul și apoi se coseau motivele pe fiecare bucată separat. Tata era foarte talentat la desen ave on model făcut din lemn și-l tăt pune pă piele și cu on crion desena după el. Să treze la 3 demineața și cose, la lampă. Când erau gata le cose și era gata cojocu. Tata o cusut până în anul 1990, până înainte să moară în 1993. Cu pieile să lucra numa vara, până pân septembrie iar de cusut să coseu iarna. Mieii să tăieu la Paști, omu când ave tri piei, vine cu ele la tata. Tata le însemna cu acu, le împunje la cap cu on ac gros și scrie număru pă on caiet, câte piei. Tata făce și cușme din piei de  miel de astrahan. Apoi m-am învățat io să fac mânuși din bucățâle care rămâneu, le prindem de-o laltă. Avem model de mânușe cu on dejet, trăjem catifea păstă piele

Tătă lumea din sat ave cojoc de aiesta și bărbații și femeile. Di pă tăte satile aieste vineu la tata: din Pria, din Plesca…di păstă tăt. Croiu diferă la bărbați față de femei, la bărbați să cose păstă piele rotă, piele neagră. La femei să coseu flori și la bărbați să coseu ceva modele din piele. Trebe ac special cu care să cose, nu-i ac rotund că-i în trei dungi. Mai demult s-o purtat și cojoc înfundat, alea care să încheieu înt-o parte, cu o cheutoare.

Și io cos cojoace, io desenez modelu și apoi cos. Aiesta îi al patrulea cojoc făcut de mine. Inițial cojocu îi alb, apoi să lipesc bucăți negre de piele, apoi se desenează motivele decorative, apoi se coase cu ață colorată. Tot cojocu se coase, doar în spate, cam mai jos de mijloc rămâne o bucată alb. La Peceiu așa s-o purtat. (But Viorica, Peceiu, 2024).

Olimpia Mureșan, etnograf

Add Your Comment

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău © 2022. All Rights Reserved
Politica de confidențialitate