Fiecare artefact, indiferent de natura materialului din care este constituit este supus unor lente și continue degradări, încă de la producerea sa. Acestea au cauze multiple, începând de la fenomenul natural de îmbătrânire, de la uzura datorată utilizării propriu zise, precum și datorită acțiunii concertate a factorilor de mediu. Ajunse în sol prin abandonare, obiectele suferă o accelerare a proceselor de degradare. La un moment dat, între obiect și mediu se va stabili un echilibru, aceste procese evoluînd mult mai lent. Metalele sunt printre cele mai vulnerabile tipuri de materiale, deoarece suferă adesea deteriorări după scoaterea la suprafață din săpăturile arheologice, astfel că diferitele etape de manipulare, ambalare, transport, conservare și restaurare, cercetare, depozitare sau expunere, necesită condiții de realizare adecvate și sunt esențiale pentru păstrarea lor pe viitor.
Metalele utilizate în mod frecvent în trecut pentru realizarea de obiecte cu funcțiuni diferite sunt cuprul și aliajul său bronzul, fierul, plumbul, argintul, aurul, acestea fiind găsite cel mai des pe siturile arheologice.
Prelucrarea fierului de-a lungul timpului reprezintă una din cele mai interesante dimensiuni ale evoluției civilizației umane. Neschimbată în datele sale esențiale, ea are particularități pentru diferite zone, perioade sau culturi.
În cazul obiectelor din fier, coroziunea determină formarea unor pelicule solide de produși de coroziune la suprafața materialului. Aceasta are loc chiar în condiții normale, la expunere în atmosferă, sub acțiunea aerului și a umidității. Odată cu abandonarea în sol, procesele de coroziune se multiplică, materialul suport suferind adesea alterări ireversibile.
În momentul excavării din sol a artefactelor din fier, datorită proceselor de coroziune care au avut loc, doar un ochi avizat poate identifica prin stratul consistent de sol și produși de coroziune adevărata natură a artefactului. Acestea pot fi profund modificate, atât ca formă, cât și ca dimensiuni, volum , culoare, sau proprietăți mecanice.
În cazul restaurării artefactelor din fier se va încerca obținerea unui optim între starea de conservare a acestora și procedurile de intervenție aplicate.
Alegerea corectă a metodelor de lucru în cazul restaurării pieselor de patrimoniu și asigurarea condițiilor optime de microclimat pentru păstrarea lor depozite le oferă acestora certitudinea unei existențe sigure și îndelungate.
